cercului meu pierdut
experimentul nu este dus niciodată până la capăt,
definirea experimentului ca experiment introduce confuzia asupra subiectului ca subiect.
ceea ce se vede este greu de definit și greu de povestit;
este lumina ce este reflectată dintr-o găleată de apă pe un zid.
pe fundul găleții...
Deci, tu esti raza confuza, care redescopera reflexia si refractia luminii?
RăspundețiȘtergereAnii trecuti se incinsese literatura de specialitate cu privire la semnalele luminoase care circula prin corpul uman. Lumina la propriu in corpul uman. Un mic soare intern. Si mai departe? Mii de ochi receptori, in zeci de organe. Problema cu microcosmosul este ca el nu xicr niciodata ca este ceea ce este. Noi, zicem ca este.
Eu sunt găleata!
RăspundețiȘtergereEa -găleata, poate fi plină cu cireșe sau cu gunoi chiar, este o chestiune de alegere a fiecăruia dintre cei ce o întrebuințează.
Eu vedeam o lamelă sub microscop, dacă nu aş fi citit ce e cu adevărat.
RăspundețiȘtergereAşadar, există ce vezi şi ce îţi închipui.
Cam aşa, cum e cu experimentul, se întâmplă şi legat de cuvinte,prea multe sau prea puţine ducând la inegalităţi de înţelegere.
Este fundul găleții, asemeni unei cutii Petri.
RăspundețiȘtergere