luni, 12 mai 2014

Un cocoșat și-un crăcănat

Natura n-are nici un mijloc pentru a ne opri din nebunia noastră, ea înseși se oprește greu.

Eram în acele librării respectabile, care, la o carte cumpărată îți livrează o cană cu ceai; la două, bei o cafea și la trei întâlnești o fată. Eu am sărit rândul și-am întâlnit fata, eu cu bani puțini am devenit reținut, ea a comandat și pentru mine.

M-a citit ca pe un manual de clasa a II-a, cu greșeli, de tot felul.
Eu am rămas lipit de masă, nu mai vroiam să plec de acolo; era atât de frumoasă.

M-a întrebat dacă îmi place să citesc...
M-am uitat -locul meu era lângă marea vitrină exterioară ce dă în interiorul Mall-ului, asemeni peretelui unei cuști securizate dintr-o grădină zoologică, afară: nu era nimeni să mă ajute.

M-am uitat deasupra ochilor ei, citesc de plăcere.
Ce citești de plăcere?!

Nu-mi plăcea întrebarea ei, era ca și cum mă dezbrăca.
Tot felul!

Adică?!
Am citit de curând „Prințul fericit” de...
Și era fericit?

Nu!
A urmat o pauză, o jenă reciprocă, o cauzalitate de fapt ce își avea originea în... vă place cum scriu!

A trebuit să intervin. Tot cu o întrebare, așa credeam că-i firesc, natural adică.
Ce școală faci?”
Sunt studentă!”

La Universtate?!”
Da, de unde știi?”

Felul tău advers m-a convins!”
L-ai citit pe de Kock? mă întrebă ea repede.

L-am citit pe prietenul lui Chateaubriand în original, în franceză.”
Oooo! ironia fină mă doboară! Charles... de Kock era la fel...” și priveam cum se scurge...

Trebuia, poate era prea devreme, să licitez mai mult...
... despre Selma...!!!”
...Lagerlöf, știu tot!

Era prea de tot, am încercat altfel:
Jean Paul Sartre?!”
Oooo! Simone de Beauvoir...

Fata asta știe atât de mult că mi se scoală. Trebuie să-i arăt cine-i mai tare:
Virginia Woolf?!”
Farul, drumul din mintea celei ce împletește ciorapi de lână, drumul de a doua zi, drumul final...

Marguerite Cleenewerck de Crayencour?”
„Da, Marguerite Yourcenar, Alexis... ce minunăție...

Vin repede și eu:
Hadrian...?”
Asta nu mai importă, egal!”

Sculat deja.
Dragă, nu știu cum te cheamă, dar vrea să ți-o pun!”
Dragă, nu poți, sunt lesbiană!”

4 comentarii:

  1. Dada, finalul deloc previzibil. Adevărat e însă că seducţia stă în spirit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Când ai jocul, emoţia, suspansul rafinat, aproape că drumul face tot! :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Drumul, călătoria, da! totul. :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc