vineri, 2 august 2013

Paralelism mistic

În acel anotimp, în care soarele s-a aliniat casei mele, o mie [a se citi un milion] de constructori, o mie de arhitecți, au venit pentru a îmi ridica casa [a se citi palatul].

Atunci am dăruit, am înfăptuit, soarelui [Ea], planul paralel casei mele.
Sunt linii pe care nu le pot depăși decât fiind curbe. Sunt ceea ce se apleacă în bătaia vântului; trestia (Pascal).

Coridorul este în final calea, inițiat de lumină. O flotă a cărei cunoaștere corespunde felului în care ne manifestăm în prezent.

4 comentarii:

  1. În acel anotimp ai pornit pe calea soarelui, când ai vrut să îţi ridici casa visurilor.

    Acele curbe îţi fac prezentul unul continuu,sufletul luminii locuieşte în căuş de curbe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dorm puțin, uit visele, fac puține lucruri în afară, uit de civilizație.

    RăspundețiȘtergere
  3. Visele le poţi uita, visurile nu.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc