“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
„O ceață albă cade în fulgi lenți. Cărarea mă poartă către un iaz tăinuit. Ceva se mișcă prin iaz; un animal arctic cu o blană galbenă și aspră. Înfig bățul și, când se ridică din apă, văd că are grumazul înclinat către crupă și că e foarte leneș. Nu mă tem, însă, împungându-l des cu bățul, l-am adus până înaintea mea. Își mișcă labele puternice și mormăie cuvinte într-o limbă pe care eu nu o pot pricepe.”
James Joyce, Texte inedite, ed. Univers 2013,pag.38
Limita este hotarul; o recluziune. Atunci când chiar dacă înţelegi o "limbă", înţelesurile se fac de prisos şi se îneacă, pentru că restul ar fi abis, de s'ar vorbi.
Şi tot despre "limbă"; câteodată, ceea ce auzim, confundăm cu ceea ce vedem. Asta aşa, ca fapt divers o spun.
Limita este hotarul; o recluziune. Atunci când chiar dacă înţelegi o "limbă", înţelesurile se fac de prisos şi se îneacă, pentru că restul ar fi abis, de s'ar vorbi.
RăspundețiȘtergereŞi tot despre "limbă"; câteodată, ceea ce auzim, confundăm cu ceea ce vedem. Asta aşa, ca fapt divers o spun.
Camelia
RăspundețiȘtergereTimpul la trecut este o recluziune, la viitor un vis, prezentul, o scaldă.