joi, 1 august 2013

Panglica uitării - oblivion


este imposibil să se copieze o stare cuantică și, în același timp, starea sa originală să rămână nemodificată!
Roger Penrose, mintea noastră... cea de toate zilele, ed.Tehnică, 2006, pag.473 sus.

Oblivion: un film de duminică, o stare de uitare permanentă, în schimb muzică bună, efecte la fel.

8 comentarii:

  1. hmm...într-un mod ciudat ...mi-ai adus aminte de acest tango...

    http://youtu.be/dTGRjuzR4kg

    so....dansezi :)???

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi-atunci cum ai defini ca multiplicitate de uitare starea asta de "pereche"?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ceea ce este ciudat -și mă refer la duplicitatea eu-ului, ține de acceptarea tuturor dorințelor...

    RăspundețiȘtergere
  4. apus de soare peste munti3 august 2013, 10:14

    adica, vrei sa zici ca ai reusit sa aplici niste principii "luminoase" la constructia baii din mansarda? super tare. regret ca nu te-am cunoscut indeaproape. asa, poate "construiam" altceva. de citeva zile privesc si eu niste apusuri peste munti. parca este telepatie. eu ma joc cu niste raze de lumina printre virfuri, iar a doua zi tu ne vorbesti despre cuante si transformari. devenire...porti si lumini....oho,oho, si soarele apune...

    RăspundețiȘtergere
  5. apus de soare peste munti
    prin ce munți colinzi?

    RăspundețiȘtergere
  6. mesmeea cuttita4 august 2013, 12:03

    uneori, obliviunea (ingaduit fie barbarismul) este o stare diafana, alteori, o stare sanatoasa (chiar daca de obicei e o stare relativ maladiva) :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Încerc cu nițel alcool aflat în diferite loțiuni să vindec această maladie -am observat că pe un termen scurt, este adevărat, efectul este benefic.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc