Unghiurile din care privim ființa ne dau renumita privire de ansamblu, ne fac fericiți. Am ales bine unghiul, uite ce bine se vede, mai un pic și se vedea și coada, deh, a zburat.
Ființa se vede cel mai bine sub diferite unghiuri, de aceea confuzia dispare.
Ființa vânătoare care sunt, a vânat ființa ciocănitoare.
Vânătoarea s-a încheiat acasă când toate imaginile, din toate unghiurile vânătorii au fost vizibile, ceea ce a fost ilizibil a fost șters. A fost șters în sensul ființei, ființa nu se vedea, imaginea nu era în neascundere. Așa am citit că metafizicieni materialiști antici greci vedeau ființa. [Asta cu metafizicienii este ca și cu muzicienii (sic!)]
Nu este un secret al lui Janus cu ființa trădată ce se ascunde în cealaltă parte.
Ceea ce ar fi interesant pentru contemporani, nu că am fi curioși, este că ființa nu subexistă. Ființa, chiar cuprinsă de nebunie, de autism, de schizofrenie, ea există. Ființa este de fapt cea care lasă urme.
Fiinţa vântor care eşti are privire ubicuă? Şi ochi care ştiu să vadă, dintr-acei care nu sunt pe dinafară?
RăspundețiȘtergereCe se întâmplă cu acele fiinţe a căror priviri li se preling peste văz, plutind doar în voia ochiului despre care cred că ştie să potrivească?
Uite tu zici asa: tu vrei sa cunosti lumea si ti-ai ales ca metoda fotografia. Spui ca o captare buna a imaginii depinde de multitudinea de unghiuri din care faci pozele, iar in final pentru a reda o imagine sugestiva "stergi" ceea ce nu este discriminabil. Deci, captura finala este una procesata si corespunde patternului mental al "vinatorului" etc, etc eu stiu ca dubla negatie este o afurmatie, deci tu spui ca imaginea era in ascundere, deci ne arati meritul "vinatorului" in devoalarea lumii. Eu stiu din experienta ca o singura metoda nu este suficienta pentru intelegerea lumii. Ea trebuie cel putin validata in raport cu gold method. Bine, ai putea spune ca o captura fotografica este gold method. Dar am vazut deja ca nu este, pentru ca este procesata in functie de "subiectivismul" vinatorului, etc, etc. Fiinta lasa urme? Iti amintesc ca energia termodinamica distruge orice urma. Deci? Tot ce vreau sa-ti spun tine de faptul ca la esente se ajunge prin cunoasterea lumii cu smerenie si toleranta, cu candoare si buna intentie. Este asa de usor sa etichetam tocmai pentru faptul ca altii sunt diferiti de noi. Bine, iti trebuie un anumit confort vital pentru a avea disponibilitate pentru altii....
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereIubesc ciocănitorile, am ținut una chiar în mână -acum câțiva ani, sigur că au ceva ce celelalte păsări nu au. :)
Anonim
RăspundețiȘtergereSigur că a te șterge, scurt și la obiect, ar însemna să te desființez -am luat în derâdere că tu nu pricepi lucrul acesta.
Termodinamica, ca știință, are în studiu transformarea, deci nimic nu se pierde. Principiile chiar sună mult mai bine decât ceea ce scriu eu. Mă miră faptul că bați câmpii în legătură cu urma, orice și oricine lasă urme, este o chestiune de transformare: bomba atomică, meteoritul, telefonul mobil, internetul...
Anonim : It(lucru) is time to die
RăspundețiȘtergereAnd I have seen wonders
And I have seen miracles
Oh, I have seen some things
Its all lost to me now
Like tears in the rain
And I have seen sadness
And I have seen time run out
Ive even seen men cry
Its all lost to me now
Like tears in the rain
And my memories
I cant give them away
So its easy
Like a long long sleep
Im so tired
Now its my time to die
Welcome home
Welcome home
No exhibition
No screaming war songs
No conversation
No more opinions here
And I have seen new wars
And I have seen things
That you wouldnt believe
And I have seen my days
Its all lost to me now
Like tears in the rain
"Fiinţa cuprinsă de nebunie", spui tu...eu te-aş întreba care fel de nebunie ţi-a fost în gând când ai scris-o, dacă ar fi să ţi-aduc vorbele lui Empedocle care presupunea că există două speţe de, două chipuri ale nebuniei, una care îţi are cauza în maladia trupului, iar cealaltă în purificarea sufletului.
RăspundețiȘtergereCe ai alege dacă ar fi să vezi în sufletul tău pentru altcineva; cinevaul care ţi'o fi fost în gând când ai scris ceea ce ai scris în felul cum ai făcut-o. Sau în felul în care ai făcut-o.
Scorchfield, şi tu ai acea seninătate a fiinţei care a trecut dureri.
RăspundețiȘtergereCât despre ciocănitori, o singură dată în viaţa mea am văzut una, şi am privit-i nemişcată şi împietrită, dorindu-mi să nu îşi ia zborul şi să se ducă, însă s-a dovedit că stătea să plece.
Se pare că a ta ştia să stea.
Da, dragul meu dar urmele nu sunt fiinte umane. Sunt indicii de fiintare, daca miine se opreste curentul internetul nu mai lasa nicio urma, accesibila muritorilor de rind. Daca miine sufar un accident vascular- doamne fereste!_ s-ar putea sa-mi uit toata viata sau sa uit ca tu existi sa sa am false amintiri despre lume si despre tine, cum ca mi-ai atribuit apelativul de ciocanitoare dar mai tirziu mai scris si poezii in engleza....eu asta incerc sa spun ca ajungerea la principii este echivalenta cu cunoasterea esentei...dar eu cred ca tu nu ai facut cercetare si nu ai asa experienta in interpretarea datelor culese continuu...prin prelucrarea unor astfel de date iti pui intrebari despre legile fiintei umane....samd
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereprimind o recomandare pentru filmul
http://www.imdb.com/title/tt0254686/
am dedus văzând filmul, că despre nebunie chiar știu prea puțin.
... ma voi tot gandi la verbul acesta, a subexista, hmmm!
RăspundețiȘtergereDoamnă M,
RăspundețiȘtergereNu mă luați în seamă, am adormit, apoi am visat, în vis cineva umbla la existența mea, când m-am trezit și cum m-am întors, acul de la curea vroia să-mi străpungă pântecele; am adormit îmbrăcat. Am tras concluzia atunci: Acum eu nu exist, eu subexist -eram încă mahmur, bineînțeles!