duminică, 22 mai 2011

Pasărea din mintea omului tânăr

Praga, Vyšehrad - monument funerar

Păsările simbolizează inaccesibilul aerian şi, 
prin lărgirea metaforei, 
a imposibilului şi himericului.
George Călinescu, Estetica basmului

Există un zbor al omului, necunoscut lui, bănuit doar de cei puţini, zbor pe care îl face o singură dată; zborul spre moarte. Dar nu toţi fac asta, de aceea acum vorbim de lucruri care se petrec aievea.

Acest zbor este dat de-o pasăre măiastră ce se află în capul omului, care spărgându-i mintea prin zbaterea ei îl supune unor cazne inimaginabile şi singurul mod de-a scăpa este de-a zbura alături de această pasăre măiastră. Există un timp provocat, o suprapunere, prin asta o confuzie, timp în care pasărea măiastră, pe care cei foarte puţini dintre noi o au în mintea lor tremură în oul ei, se naşte. Atunci mintea acestui om devine ca un briliant, incasabil la toate preconcepţiile, mentalităţile, superstiţiile, religiile care tâmpesc omul obişnuit în cursul vieţii lui, mintea înfloreşte împreună cu creşterea aripilor, devine cum ar spune medicii, o minte de geniu.

Primul care a sesizat valoarea păsării măiastre a fost Brâncuşi, nu l-a interesat atât de mult povestea, căci în poveste omul pune stăpânire pe pasărea fabuloasă, care are un cântec sacru -justiţiar. Limitele poveştii sunt şi limitele omului, povestea scrisă invers devine sculptură -toată seria de reprezentări artistice ale păsării. Brâncuşi a căutat materiale diverse pentru sculpturile sale, metalul fiind la un moment dat preferat în dauna pietrei sau lemnului, cele două din urmă fiindu-i dragi pentru că îi aminteau de acasă, de Jiu.

Pasărea măiastră din metal are exact dorinţa sclipitoare din mintea tânărului, care odată convins, singur convins, de starea genială în care se zbate visează să scape. Puţini au asemenea păsări în capul lor, sunt sigur că şi Brâncuşi o avea, a lui fiind din piatră, îngheţată la un moment dat de răcirea forţată a  lavei creatoare a artistului.

Eroina de pe Jiu şi ea a avut o pasăre măiastră, curajul nebunesc a Ecaterinei Teodoroiu nu putea să fie susţinut de-o fiinţă obişnuită, aici bănuiesc doar că pasărea era din lemn, poate fag sau arţar, înălţime sau plenitudine. Războiul poate a fost o coincidenţă în care Ecaterina a zburat odată cu pasărea ei, exista un neastâmpăr al firii ei.

Astăzi o ştire mi-a tulburat după-amiaza. Ştire venită tot de pe Jiu şi tot despre zborul unei fete, zbor spre moarte; zbatere necruţătoare a metalului păsării, o pasăre măiastră din metal strălucitor ce orbeşte pe oricine.

8 comentarii:

  1. nu toate zborurile au aceleasi caracteristici. Unele sunt prin lava de nisip incins.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit că nisipul se poate topi, devine sticlă, transparentă sau mată, lucitoare în general, oglindă chiar; ăsta să fie mesajul?

    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Încă mă întreb "de ce"?
    Undeva trebuie să existe o explicaţie şi prin ea să se descopere antidotul.
    De ce e atât de dificil să supravieţuieşti atunci când pasărea aceea îşi deschide aripile?

    Am plâns pentru copila aceea. Pentru ea şi pentru toate zborurile ratate.
    Sigur, în umbra tragediei, plânsetul meu înseamnă mai puţin decât un fapt divers.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu o caut şi eu! (tragedia şi pe a cea DE CE?)

    Sărman pleonasm!

    Scria Kafka:

    "Cînd nu scriu sînt pierdut... Port în mine o lume nemaipomenită. Dar cum să mă eliberez şi cum s-o eliberez fără s-o sfîşii. Şi totuşi, e de o mie de ori mai bine s-o sfîşii decît s-o păstrez şi s-o înmormîntez în mine. Pentru asta trăiesc, iar acest lucru îmi este cît se poate de clar."

    JURNAL

    RăspundețiȘtergere
  5. mesajul se naste si moare in paradigma specifica culturii fiecaruia

    RăspundețiȘtergere
  6. n-am cunoscut "arta sinuciderii" la alte culturi altfel decât la noi, citind chiar antropologie n-am recunoscut o fervoare existenţială a sinuciderii mai mare decât cea a europenilor; în afara onoarei celor din Asia, sau a ancestralului dovedit african!

    cam ăsta ar fi mesajul meu!
    nu pot zâmbi acum, subiectul nu lasă asta, dar comunicarea în sine poate că merită!

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Scorchfield, cred ca este vorba despre o socoteala autobiografica.
    In "Judecata" Georg spune aşa:
    ...ging über die Brücke ein geradezu unendlicher Verkehr" şeklindedir. Verkehr-ın germana este folosit pentru comunicare precum şi pentru placere sexuala, satisfactie.
    Deci Kafka foloseşte termenul de Verkehr ın scriere pentru a sublinia sentimentul pentru tatal sau. Deci de gay,

    RăspundețiȘtergere
  8. " In multe dintre povestirile lui Kafka apare tema luptei intre tata si fiu sau cea a individului care incearca sa-si sustina nevinovatia in fata unor figuri autoritare obscure, dar cu atat mai amenintatoare. "

    http://www.artline.ro/Franz-Kafka---biografie-12928-1-n.html

    Şi mie îmi plac "inducerile în eroare", ele totuşi se termină atunci când este citit întregul context.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc