vineri, 18 iunie 2010

Siracuza


Am vrut să vă povestesc despre o cetate, undeva în Sicilia de astăzi, Grecia Magna cum se numea atunci insula şi mai mult.
Am vrut să vă arăt bogăţiile ei, să citez din istoricii antici, să virtualizez, să emanicipez o viziune.
Am vrut să mă aplec, fără să mă cocoşez, să citesc harta, ruta, linia întortocheată ce duce la cetate.
Am vrut să vă spun de Hieron care a murit în condiţii suspecte la 90 de ani. A murit atunci, adică acum 2230 de ani aproximativ, la vârsta de 90 de ani.
Am vrut să arăt cum romanii la aflarea veştii, l-au desemnat pe consulul Marcellus să atace şi cu orice preţ să cucerească cetatea; să astupe orice formă de cultură, de conducere politică, de conduită morală.

Dar vă arăt ceea ce mai târziu, alt consul roman pe nume Mummius a reuşit să distrugă Corintul şi imaginea reprezintă coloanele ce au rămas din Templul lui Apollo (templu dealtfel reconstruit de romani în vremea lui Augustus) .

8 comentarii:

  1. foarte bine a facut ca l-a distrus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Prin distrugere să vedem progresul, sau pur şi simplu coincidenţa viitoare între ceea nu ne convine şi istorie?

    RăspundețiȘtergere
  3. Prin distrugere sa vedem eliminarea fanteziilor, constructiilor social-culturale si religioase, povestea numita istorie, metafizica.
    Nu progresul, nu regresul, ci eliberarea de concepte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt adeptul revoltei, al discriminării culturale, al finalităţii individuale; dar nu văd nici o rezolvare prin violenţă. Prin forţa brută nu schimb mentalităţi, ci doar le supun dispariţei, de aceea noua formă ce vine va avea soarta precedentei şi pot spune în final că nu am învăţat nimic.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cred intr-o acumulare ierarhica pe verticala de cunostinte, un progres prin care omenirea acumuleaza mental in directia desavarsirii spirituale. Mai degraba o eterna reintoarcere pe orizontala la aceleasi probleme vopsite altfel si altfel de fiecare data.
    Iar distrugerile nu sunt de ordin fizic, mecanic - sunt un fel de amurg al idolilor extins inclusiv la idolul-om.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mihail Alexandrovici Bakunin
    "Dumnezeu apare, omul se aneantizează; şi cu cât Dumnezeu devine mai mare, cu atât omul devine mai mizerabil. Iată istoria tuturor religiilor; iată efectul tuturor inspiraţiilor şi al tuturor legislaţiilor divine. Numele lui Dumnezeu este teribila măciucă istorică cu care oamenii divin inspiraţi, marile genii virtuoase au doborât demnitatea, libertatea, raţiunea şi prosperitatea oamenilor."

    Dumnezeu şi Statul, Ed. Bastion 2008 pag. 62 jos.

    Am dat acest citat din dorinţa de a vedea unde te pun... încă nu ţi-am găsit nici un mâner, nici o toartă, asta nu înseamnă că este de rău sau de bine, este o constatare, avem tot timpul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dihotomia om-dumnezeu. Bine. Cum justifica Bakunin libertatea sau demnitatea, ratiunea si prosperitatea oamenilor? De unde provin acestea ? Sau sunt privite axiomatic? Sunt date de dumnezeu :) Sau de om? :) Bakunin nu face decat o translatie de nuanta, punand in locul acelui dumnezeu, omul in colectiv croit dupa chipul si asemanarea productiei imaginarului din acea vreme.

    RăspundețiȘtergere
  8. Încerc să răspund prin postarea de 21 iunie şi mare atenţie la definiţii şi originea lor, se reuşeşte uneori ca prin asta, prin definiţii date criticii să fie mai mari decât însăşi artiştii care au creat obiectul definiţiei.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc