C.G. Jung

Foarte greu reuşim să vedem, spre sfârşitul vieţii ceea ce în tinereţe era nu numai starea de normalitate, dar şi beatitudine, înălţare, în cel mai laic mod cu putinţă. Când picioarele nu mai pot, te aşezi. Când mâinile nu se mai ridică le laşi, dar când încă mintea îţi este lucidă şi reuşeşti să traversezi amintirile, este clar că o mare parte din tine speră. Este clar că prin asta o parte din oamenii ce vor veni după tine vor vedea aplecarea spre religiei, spre împăcare. Însă cel mai mare necaz ar fi ca ei să te judece în întreaga ta dimensiune prin acest final, uneori chiar dezamăgitor şi pentru tine.

"Pot suporta gândul că, peste puţin timp, trupul îmi va fi mâncat de viermi; dar ideea că nişte profesori de filosofie ar putea să-mi ciugulească filozofia mă face să mă cutremur."

Arthur Schopenhauer

din Alain de Botton, Consolările filozofiei, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007, pag.179