G

Construcția din P-ța 700

Verticalului îi stă bine bine cu orizontalul, îl ajută diagonalele, secantele, legăturile.

Vara

Piața Victoriei, Timișoara

De pe pedimentul înaltei clădiri, Demetra binecuvântează recolta. Porumbeii zboară. Ziua ploioasă se încheie. Lucrurile cunoscute sunt cele mai apropiate de noi.

Limbaj

semnele

Primul student sosit de la harvard este luat l-a întrebări în parcare de agentul BGS. Și toate întrebările se referă la felul în care apare, la felul în care apariția întreabă. În fapt, nu este nimic de neînțeles, toate întrebările sunt afișate pe figura studentului de la harvard, care a reușit să împartă un patrulater în trei triunghiuri printr-o singură linie, printr-o singură lovitură cum ar spune-o unii de pe la noi.

Reținem în toate acestea mirarea. N-am reușit să afișăm mirarea agentului 007 de la BGS, nu putem fi perfecți, în tufele de pin, fotograful nostru a fost încurcat într-un cuib de mierlă. Și cânta așa frumos.

Când aerul acela se zbate între jumătăți

Ieri flori, azi piersici

Uneori întâlnim curba, pe care săgeata desparte în două prin traiectoria ei; imaginea.
Totul ține de imaginație, și mai departe de dorință.

Demitizare lacustră

Timișoara, de pe podul Decebal spre P-ța Traian, pe stânga

Muzeul de Arheologie și Istorie Națională Athina

Este vorba de mersul pe apă, de felul în care acoperișul ne protejează de apă, în final de fuga hetairei în liniștea nopții.

Tot conceptul chior de simetrie

Timișoara, spre p-ța Traian

Nu există clar un unghi din care putem, chiar oglindit -și pe care nu unghiul, ci ochiul; să definească simetria ca fiind realizarea unei virtuți elaborate asupra realității: adică, contextul în care simetria ne poate ajuta în definirea propriului Eu, a propria-i personalități și de ce nu a priori a sensului în care ne regăsim în acest balans, în această mișcare pe care o face aerian mintea noastră.

Solstițiu de vară

Mimoza

În ziua cea mai lungă un frig neașteptat se lăsă mai ales seara. Mimoza strălucea în crepuscul, iar pitulicea nu îndrăznea să mai părăsească cuibul. Puii sunt prea mici pentru a fi lăsați prea mult în frigul neașteptat.
Dorm la cinci-șase metri în linie dreaptă de cuib. Undeva în diagonală prin stânga patului doarme una dintre cele mai frumoase și curate sălbăticiuni, pitulicea. Visele mele se amestecă cu ale ei, sau invers; ceva mai încolo, mimoza înflorește cu putere.

Epifanie cu păsări

P-ța Unirii Timișoara

Înaintea furtunii, în apărarea contra stihiilor naturii, în zgomotul strident al rândunicilor ce asaltează cerul, are loc gestul ce conservă spiritual continuitatea; se va mai naște un prunc. Dar toate acestea n-au nici un rost fără confirmarea divină, iar pentru ca omul să poată pricepe, epifania are loc asemeni unei încoronări. Cupola ce va acoperi creștetul vine ca o protecție. Un vultur divin, asemeni celui de pe Olimp, veghează deasupra toată mișcarea. Patronul spiritual reface astfel un întreg șir de peregrinări în căutarea unui Ales. Odată încheiată căutarea, misiunea se încheie; și-ntr-un șir lung de tunete mesajul devine universal: întâlnirea omului cu divinul.

Arta nu poate fi religie

Timișoara, vis a vis de Continental Hotel

Una din marile fervori idealiste se referea la artă, la felul în care arta poate fi oștean priceput sau apostol demn de crezut în emanciparea maselor. Sună stângist ceea ce am scris pentru că cei care au reușit să transforme arta în religie, au fost tocmai materialiștii, opușii. Dar cu transformatul doar au crezut.

Sigur că arta se metamorfozează pe secole, pe curente, pe mode, pe ani, pe persoane, pe tehnică, pe vis și pe dorință, pe multe și multe altele. De aceea arta nu poate fi religie, pentru că instituția nu există și cei care cred că faci artă datorită instituției, se înșeală. Arta nu are bariere. Religia nu numai că le sugerează, dar le plantează.

Un fus, rotit să ne adoarmă, o opincă încălzită, sâni mici de fecioară ș_o privire lipsită de oglinjoară.

Utilitarism

my yard

Imagine of ressurrection

Timișoara bv. 3 august 1919

Emperor Meiji:

"In a world
Where all the seas
Are brethren,
Why then do wind and wave
So stridently clash?"

http://www.threshold.ca/AB/WAKAPOETRY.HTML

Lumina ochilor

Timișoara, cap de cariatidă dintr-o clădire de vis-a-vis de Parcul Poporului, spre Piața Traian

Privirea ar trebui să însemne totul; ochii morți nu văd nimic, liniile drepte nevăzute nu fac orizonturi, lumina nu naște.
În final, toate atributele luminii nu dau nici o șansă punctului de vedere. Pentru că acesta este în umbră? Pentru că soarele fiind sus pe cer, naște sub o frunte, zona oculară de penumbră? pentru că nu vedem în lumină directă? În contralumină suntem orbi, opaci, rătăciți?

În final, pentru că deja scriu prea mult, trebuie scris că nu știm să privim.

George Carlin --- Religion is Bullshit

În fața plutonului de execuție

Necitind pe Malraux, sau Sartre, dar chiar și Márquez descrie cu lux de amănunte plutoanele de execuție, necitind în general, te poți numi profan în ale scrisului. Ceea ce doresc să scriu ține de nuanță, nu de execuția în masă, discutăm unghiular nu totalitar. În schimb Breban nu știe nuanța și bate câmpii. N-am citit deloc Breban și se pare că-am făcut bine. Citesc din ce în ce mai puțină literatură autohtonă, cred că asta-mi creează o imunitate personală.

Să mai citesc din Ovidiu, din Metamorfoze, din miriadele mitice ale existenței zeilor, pe vremea când trăiau printre noi, oamenii.

http://www.quazoo.com/q/People_executed_by_firing_squad_by_country

despre retardații din Academia Română, exemple:

dar nu că sunt retardați, ci că sunt numiți acolo să fie așa, și victimele le-au pus acolo și chiar nu le-au păsat că vor fi pisați la rândul lor.

De ce?
Pentru că avem o tradiție, o mentalitate să ne-o tragem reciproc, la fel ca alții, normal, dar nu ca toți.

Perimetru

Perimetru

Despre ce altceva să mai discutăm? Putem aniversa moartea simbolismului! prin faptul că semnele sunt deja cunoscute, că o simplă căutare pe internet ne va dezvălui prea repede un sens, fără ca noi să pricepem și să-l petrecem prima dată -semnul, prin circuitul nostru neuronal?

Aș discuta despre perimetru, despre ceea ce înconjoară un semn!
Aș discuta despre măsura perimetrului, despre faptul că tot ce ne înconjoară este deja măsurat, trasat, însemnat. Apoi aș lua zborul, ca simbol, ca semn, și aș încerca să-i trasez un perimetru.

Delphi Museum, Greece