Cicero - De divinatione

Blvd. Mihai Viteazul, Mecanica, vis-a-vis de Academia Română - filiala Timișoara

... reîncep jocurile, te scoală și umblă...
≪
XXVI. Dar de ce m-oi fi ocupînd eu de greci? Nu știu cum, parcă întîmplările noastre au mai mult farmec.

Toți istoricii, precum Fabius, Gellius și mai recent Coelius, s-au referit la ele. Pe cînd se celebrau pentru prima dată jocurile votive* , în timpul războiului latin**, cetatea a fost chemată pe neașteptate la arme. Fiindcă jocurile fuseseră întrerupte, s-a hotărît reluarea lor. Înainte ca ele să reînceapă, cînd publicul deja se așezase, prin tot circul a fost purtat un sclav cu gîtul în furcă, și bătut cu vergile.

Mai apoi unui țăran i-a apărut în vis cineva, spunîndu-i că nu i-a plăcut cum au fost inaugurate jocurile și i-a poruncit să anunțe asta senatului. Țăranul n-a îndrăznit s-o facă. A avut din nou parte de același vis și de avertismentul aceleași persoane de a nu-i pune la încercare puterea ; dar nici de astă dată țăranul n-a îndrăznit. Și imediat i-a murit fiul.

Avertismentul s-a repetat a treia oară. După ce și el a paralizat, a povestit totul prietenilor și, la sfatul lor, a fost purtat pe targă pînă în clădirea senatului. După ce a povestit senatorilor visul, s-a întors acasă teafăr, pe propriile picioare. Dar cum se povestește, senatul a recunoscut importanța visului și jocurile au fost încă o dată reluate.
≫ ***

Cu mintea mea de acum, citesc acest capitol ca fiind unul moralizator. Cicero se ferește să ne spună cine este acel cineva din visul țăranului -de parcă asta pentru noi acum ar conta. Această fereală ascunde însăși frica țăranului de a nu divulga divinația.

Țăranul consimte în final să-și de-a drumul vorbei -sindromul Casandra, crezând că nu va fi crezut. Efectul este invers. Ba chiar Senatul Roman (prin forța sa SPQR) reia jocurile votive.

Cetățeanul, ocupant al cetății, trebuie să vină în față și să-și spună durerea. Locul lui este în Forumul Roman (agora grecească), locul unde se strâng toate impozitele și dările. Locul unde se judecă și locul unde se discută politică.

Mai târziu în Evanghelia lui Ioan se spune că:

	„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
	Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
	Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
	Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
	Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.”

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5

Cu mintea mea de acum încă mai caut morala. Cicero a murit la un an după Caesar, în 43 î.e.n. (Î.H.).
De ce m-am dus la vot?
Să-mi exprim voința.
De ce am refuzat să nu mă duc la vot?
Pentru că nu cred în minuni.

De aici începem să avem răbdare.
Fotografia de mai sus, este a unui duh, pe care aburii unui canal l-au eliberat.
Priviți cum în răbdarea mea fac fotografii între mașinile care trec din stânga și din dreapta, pentru a prinde odată un fum frumos, vertical.

Atunci a venit duhul. Vă urez vise plăcute!

___________________________________________
* Jocurile votive (ludi votivi) erau organizate ocazional, după campanii militare de lungă durată, încheiate cu succes; erau celebrate în Circus Maximus, în semn de recunoștință față de zei, și se deosebeau de Ludi Magni, serbări anuale închinate lui Jupiter, între  4-19 septembrie.
** Războiul latin (bellum Latinum) a fost cel purtat de romani cu latinii,... 340-385 a. Chr., ...
*** Marcus Tullius Cicero, Despre divinație, Polirom, 1998, pag.75

notele aparțin volumului de mai sus ***

Semnul rămas la spălat

Near Bath-House of the Winds, Akropolis, Athina, Greece, 2009

Cu o mare rumoare am citit din Odiseea lui Homer tradusă de Dan Slușanschi nerecunoscând sigur faptele (!). Cred că această traducere este mai bună decât cea a lui George Murnu și asta nu din pricina hexametrilor, ci a poeticii acestora.

Ca să trecem la subiect.
Am deschis volumul cuprins de febra de-a îmi reaminti ceva și-am dat de „Convorbirea dintre Odysseu și Penelopa. Spălatul.”

Cuprins de-o angoasă, pe care noi trebuie să o numim acum frică, Ulise (Odysseu) odată ajuns acasă; pe plaja insulei natale, are relevația că nu are să reușească în a vedea cum stau lucrurile la el în cetate decât a fi travestit. În gândul său stătea Athina, care apare și-l transformă într-un bătrân. Într-un bătrân mai bătrân decât era, un cerșetor dacă se poate.

După lungi peripeții ajunge ca,  Eurycleia -doica lui de fapt, la îndemnul Penelopei -soția lui de fapt, să fie îngrijit și spălat.

„M-a îndemnat: te-oi spăla pentru vorba Penelopeiei
Și pentru tine, la fel, căci stărnindu-mi-ai sufletul, foarte
Plin de mîhniri. Hai și-ascultă o vorbă, să vezi ce ți-oi spune:
Mulți sunt străini sărmani, necăjiți, ce încoace venit-au,
Dar, zic eu, nu e nici unul, asemeni la chip, nici făptură,
Nici stat, nici glas, nici picioare, cum semeni tu însuți cu-Odysseu!” *

Pentru cei profesioniști, spălatul ăsta de picioare aduce aminte de cineva?
Dar recunoașterea -fără dovadă?!

Continui după un salt:

„Ea își spălă, lîngă el așezată, stăpînul: și iute
Urma îi fu cunoscută - a rănii făcute odată
De un mistreț cu colții albi, sus...” **

Primul vers de mai sus este apoteotic, îmi aduce aminte de preafericitul Daniel care-și anunță stăpânul de neam străin, în ziua alegerilor prezidențiale, cu câteva ore înainte de închiderea secțiilor de votare.

Restul din prezent este Noul Testament cu ceva plagiat din Homer.

____________________________________________________
* Dan Slușanschi, Odysseia, Paideia, 2009, Odysseia 19, Convorbirea dintre Odysseu și Penelopa. Spălatul,
376-382;
** idem, 392-394 .

I.N.R.I. - Puterea cuvântului

[ Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: "Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor".

Mulţi din Iudei au citit această însemnare,

pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scris în evreieşte, latineşte şi greceşte.

Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat:"Nu scrie: "Împăratul Iudeilor". Ci scrie că El a zis: "Eu sunt Împăratul Iudeilor."

"Ce-am scris, am scris", a răspuns Pilat. ]

Noul Testament, Ioan 19-19

     Dante i-a "rezervat" precis lui Pilat un loc în purgatoriu şi asta datorită puterii cuvintelor cu care a încheiat o pagină de istorie.

"Ce-am scris, am scris" devine un exemplu de aţi păstra hotărârea; chiar dacă nu s-a inventat acel detergent care-ţi spală mâinile şi dă uitării repede păcatele trecute.

http://bandofthebes.typepad.com/bandofthebes/2011/01/born-january-25-virginia-woolf.html