Cicero - De divinatione

Blvd. Mihai Viteazul, Mecanica, vis-a-vis de Academia Română - filiala Timișoara

... reîncep jocurile, te scoală și umblă...
≪
XXVI. Dar de ce m-oi fi ocupînd eu de greci? Nu știu cum, parcă întîmplările noastre au mai mult farmec.

Toți istoricii, precum Fabius, Gellius și mai recent Coelius, s-au referit la ele. Pe cînd se celebrau pentru prima dată jocurile votive* , în timpul războiului latin**, cetatea a fost chemată pe neașteptate la arme. Fiindcă jocurile fuseseră întrerupte, s-a hotărît reluarea lor. Înainte ca ele să reînceapă, cînd publicul deja se așezase, prin tot circul a fost purtat un sclav cu gîtul în furcă, și bătut cu vergile.

Mai apoi unui țăran i-a apărut în vis cineva, spunîndu-i că nu i-a plăcut cum au fost inaugurate jocurile și i-a poruncit să anunțe asta senatului. Țăranul n-a îndrăznit s-o facă. A avut din nou parte de același vis și de avertismentul aceleași persoane de a nu-i pune la încercare puterea ; dar nici de astă dată țăranul n-a îndrăznit. Și imediat i-a murit fiul.

Avertismentul s-a repetat a treia oară. După ce și el a paralizat, a povestit totul prietenilor și, la sfatul lor, a fost purtat pe targă pînă în clădirea senatului. După ce a povestit senatorilor visul, s-a întors acasă teafăr, pe propriile picioare. Dar cum se povestește, senatul a recunoscut importanța visului și jocurile au fost încă o dată reluate.
≫ ***

Cu mintea mea de acum, citesc acest capitol ca fiind unul moralizator. Cicero se ferește să ne spună cine este acel cineva din visul țăranului -de parcă asta pentru noi acum ar conta. Această fereală ascunde însăși frica țăranului de a nu divulga divinația.

Țăranul consimte în final să-și de-a drumul vorbei -sindromul Casandra, crezând că nu va fi crezut. Efectul este invers. Ba chiar Senatul Roman (prin forța sa SPQR) reia jocurile votive.

Cetățeanul, ocupant al cetății, trebuie să vină în față și să-și spună durerea. Locul lui este în Forumul Roman (agora grecească), locul unde se strâng toate impozitele și dările. Locul unde se judecă și locul unde se discută politică.

Mai târziu în Evanghelia lui Ioan se spune că:

	„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
	Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
	Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
	Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
	Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.”

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5

Cu mintea mea de acum încă mai caut morala. Cicero a murit la un an după Caesar, în 43 î.e.n. (Î.H.).
De ce m-am dus la vot?
Să-mi exprim voința.
De ce am refuzat să nu mă duc la vot?
Pentru că nu cred în minuni.

De aici începem să avem răbdare.
Fotografia de mai sus, este a unui duh, pe care aburii unui canal l-au eliberat.
Priviți cum în răbdarea mea fac fotografii între mașinile care trec din stânga și din dreapta, pentru a prinde odată un fum frumos, vertical.

Atunci a venit duhul. Vă urez vise plăcute!

___________________________________________
* Jocurile votive (ludi votivi) erau organizate ocazional, după campanii militare de lungă durată, încheiate cu succes; erau celebrate în Circus Maximus, în semn de recunoștință față de zei, și se deosebeau de Ludi Magni, serbări anuale închinate lui Jupiter, între  4-19 septembrie.
** Războiul latin (bellum Latinum) a fost cel purtat de romani cu latinii,... 340-385 a. Chr., ...
*** Marcus Tullius Cicero, Despre divinație, Polirom, 1998, pag.75

notele aparțin volumului de mai sus ***

Spre

Buletin meteo:
În Timișoara vremea este excelentă pentru vot.
Câțiva nori apar ca niște trufandale pe care oamenii le mănâncă cu ochii în timp ce se îndreaptă spre locurile unde se votează. Cerul deocamdată zâmbește printr-un soare plin.
Spre seară se anunță ceva ploi slabe și burniță.
Temperatura interioară în creștere, exterioară în scădere.

Diaspora

Ion Creangă, Amintiri din Copilărie

„Cum auzeam noi pe moş Luca pomenind cu drag de casă şi când mai vedeam cum rămân satele şi locurile frumoase în urmă, şi tot altele necunoscute se înfăţişază înainte-ne, supărarea noastră creştea la culme!

Pentru fiecare fântână, pârâu, vâlcică, dumbravă şi alte locuri drăgălaşe ce lăsam în urmă-ne scoteam câte-un suspin adânc din piepturile noastre! Şi, după mintea ce-o aveam, neam fi întors înapoi chiar atunci, de nu eram daţi în seama lui moş Luca, de care ne ruşinam ca şi de părinţii noştri.

După un scurt popas, făcut la podul de la Timişeşti, de pe Moldova, pornim înainte spre Moţca şi suim încet-încet codrul Păşcanilor. Apoi, din vârful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, câte-o căutătură jalnică spre munţii Neamţului: uriaşii munţi, cu vârfurile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele şi se revarsă pâraiele cu răpejune, şopotind tainic, în mersul lor neîncetat, şi ducând, poate, cu sine multe-multe patimi şi ahturi omeneşti, să le înece-n Dunărea măreaţă!”

Țara mea dragă și neagră îmbrățișată de diaspora diafană

Am rămas în România și din lipsa curajului. De două ori am avut posibilitatea să plec din țară pentru totdeauna. A doua oară aveam promisă chiar și-o slujbă bună. Amintindu-mi, nu reconsider nici una din deciziile mele de atunci, în schimb mi-a crescut respectul față de cei care pleacă.

Soarta a făcut ca să am parte de călătorii, să cunosc țări străine îndeajuns ca dorul de ducă să-mi fie stăvilit doar de dorința de cunoaștere. M-am dus bou, dar n-am venit vacă, diferența, m-am mai dus o dată, până mi-au picat de tot coarnele.

Diaspora este colonia, cea formată din oameni care au căutat un trai mai bun, dar și mai sigur. Lucrul acesta nu s-a îndeplinit imediat și nici n-a venit la o dată fixă. Toate reușitele sau nereușitele fiecăruia plecat în țări străine l-au marcat și l-au făcut mai bun. De peste Dunăre tot timpul țara noastră se va vedea altfel și unghiul acesta de vedere este de mare folos.

Este interesant că după ce toți politicienii au profitat imens -scriu de capitalul electoral, de banii trimiși în țară de cei care au lucrat, dar și de cei cheltuiți de cei care au venit în vizită în țara natală, acum se reinventează statutul celui care fiind în altă parte n-are voie să voteze.

Trebuie să recunosc cu durere că țara mea dragă este mai înapoiată decât diaspora, s-ar putea la un moment dat să aibă mai puțin profesori sau medici -în această direcție ne îndreptăm. Atunci unde ajungem?

Oricum, lipsiți de-un echilibru intelectual, străpunși de-o majoritate nătângă ne vom alege conducători slabi și neaveniți. În felul cum decurg evenimentele, copiii mei vor face în curând parte din diasporă.

Salut de pe acum întreaga diasporă!
Steagul se ține sus chiar și pe Lună.

Furnizor al Casei Regale

Nu credeam că sigla Casei Regale a României este de vânzare.
Sau nu credeam că_Casa Regală a României va permite acest lucru.
În afară de Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului, restul în România, se pare că sunt de vânzare.
Atunci eu cu cine votez?
Că-n primul tur am votat cu Monica.

Ziua botului

Noi punem botul ei ne arată curul

-Da_mă, am fost și-am votat!