Cod de bare la Delphi

Delphi - intrarea - agora romană

Nici biletele de intrare nu mai sunt cele pe care le știam, cotorul din care se rupeau nu mai există. La Delphi biletele ies la imprimanta termică și au cod de bare. Aștepți ceva până se dau la o parte două ferestre de plexiglas și cel care altădată îți rupea binevoitor biletul, astăzi se uită la tine cum de nu ști să-l așezi pe scanner. În final, te ajută, oarecum încurcat; se dau la o partea planele transparente. Urci treptele și te întorci, și alții pățesc la fel. Din nou solidaritatea celui ce supraveghează. Aș fi vrut să vadă Camus asta, ca atunci cum povestea că urcând spre Delphi, o ploaia grozavă ascundea priveliștea, ștergătoarele nu făceau față, ca și cum în asta ar consta secretul. Acum te joci cu o fițuică pe un geam, și felul în care o aluneci, ușa ți se va deschide, sau nu. Un soi de nimereală sau de prestidigitație, joc sau îndoială.

Cicero - De divinatione

Blvd. Mihai Viteazul, Mecanica, vis-a-vis de Academia Română - filiala Timișoara

... reîncep jocurile, te scoală și umblă...
≪
XXVI. Dar de ce m-oi fi ocupînd eu de greci? Nu știu cum, parcă întîmplările noastre au mai mult farmec.

Toți istoricii, precum Fabius, Gellius și mai recent Coelius, s-au referit la ele. Pe cînd se celebrau pentru prima dată jocurile votive* , în timpul războiului latin**, cetatea a fost chemată pe neașteptate la arme. Fiindcă jocurile fuseseră întrerupte, s-a hotărît reluarea lor. Înainte ca ele să reînceapă, cînd publicul deja se așezase, prin tot circul a fost purtat un sclav cu gîtul în furcă, și bătut cu vergile.

Mai apoi unui țăran i-a apărut în vis cineva, spunîndu-i că nu i-a plăcut cum au fost inaugurate jocurile și i-a poruncit să anunțe asta senatului. Țăranul n-a îndrăznit s-o facă. A avut din nou parte de același vis și de avertismentul aceleași persoane de a nu-i pune la încercare puterea ; dar nici de astă dată țăranul n-a îndrăznit. Și imediat i-a murit fiul.

Avertismentul s-a repetat a treia oară. După ce și el a paralizat, a povestit totul prietenilor și, la sfatul lor, a fost purtat pe targă pînă în clădirea senatului. După ce a povestit senatorilor visul, s-a întors acasă teafăr, pe propriile picioare. Dar cum se povestește, senatul a recunoscut importanța visului și jocurile au fost încă o dată reluate.
≫ ***

Cu mintea mea de acum, citesc acest capitol ca fiind unul moralizator. Cicero se ferește să ne spună cine este acel cineva din visul țăranului -de parcă asta pentru noi acum ar conta. Această fereală ascunde însăși frica țăranului de a nu divulga divinația.

Țăranul consimte în final să-și de-a drumul vorbei -sindromul Casandra, crezând că nu va fi crezut. Efectul este invers. Ba chiar Senatul Roman (prin forța sa SPQR) reia jocurile votive.

Cetățeanul, ocupant al cetății, trebuie să vină în față și să-și spună durerea. Locul lui este în Forumul Roman (agora grecească), locul unde se strâng toate impozitele și dările. Locul unde se judecă și locul unde se discută politică.

Mai târziu în Evanghelia lui Ioan se spune că:

	„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
	Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
	Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
	Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
	Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.”

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=5

Cu mintea mea de acum încă mai caut morala. Cicero a murit la un an după Caesar, în 43 î.e.n. (Î.H.).
De ce m-am dus la vot?
Să-mi exprim voința.
De ce am refuzat să nu mă duc la vot?
Pentru că nu cred în minuni.

De aici începem să avem răbdare.
Fotografia de mai sus, este a unui duh, pe care aburii unui canal l-au eliberat.
Priviți cum în răbdarea mea fac fotografii între mașinile care trec din stânga și din dreapta, pentru a prinde odată un fum frumos, vertical.

Atunci a venit duhul. Vă urez vise plăcute!

___________________________________________
* Jocurile votive (ludi votivi) erau organizate ocazional, după campanii militare de lungă durată, încheiate cu succes; erau celebrate în Circus Maximus, în semn de recunoștință față de zei, și se deosebeau de Ludi Magni, serbări anuale închinate lui Jupiter, între  4-19 septembrie.
** Războiul latin (bellum Latinum) a fost cel purtat de romani cu latinii,... 340-385 a. Chr., ...
*** Marcus Tullius Cicero, Despre divinație, Polirom, 1998, pag.75

notele aparțin volumului de mai sus ***

El și Ea sau Ea și El

Palmete în minunata coloană ionică de la Delphi

Toate reprezentările umane suferă de o repetiție, a umbrei cu lumina, a curbei cu linia dreaptă, a deschiderii cu întoarcerea și putem continua la nesfârșit. Distingem clar, ceea ce aparține bărbatului și ceea ce aparține femeii, mai apoi repetiția face parte din artă, din bunul gust sau chiar din manierism.

Așa cum oamenii sunt feluriți și modul acesta de despărțire îi face mai uniți, pentru că sunt oameni, așa și felul de a reprezenta izvorul, palmeta; planta ce se străduie să trăiască în cele mai grele condiții, cum ne vine ea în jurul unei coloane (cazul de față - ionice). Dacă izvorul acesta desăvârșește coloana corintică, cea ionică păstrează repetiția în umbră, ține de estetică, de felul în care relațiile bărbat-femeie țin de intimitate.

Nu cred că trebuie să explic cum era privit Corintul de apostolul Pavel - a scris și o epistolă. Faptul că apostolul bate câmpii nu ne interesează acum, dar merită a evidenția faptul că datorită unui lux căpătat repede în urma treceri prin istm, Corintul era de fapt un fel de Las Vegas al Greciei antice. Chiar și romanii conduși de-un consul pe nume Mummius au avut ceva împotriva acestei minunate cetăți; distrugând-o total.

A vedea cum marmura desăvârșită de anticii sculptori greci ține de o nuanță a cunoașterii: acea subversivă, a supraviețuirii.

All glory is fleeting

Greek lekythos (wine vessel) with mythological scenes (Marathon Museum)

from:
http://www.usnewslink.com/fleetingglory.htm

"For over a thousand years Roman conquerors returning from the wars enjoyed the honor of triumph, a tumultuous parade. In the procession came trumpeteers, musicians and strange animals from conquered territories, together with carts laden with treasure and captured armaments. The conquerors rode in a triumphal chariot, the dazed prisoners walking in chains before him. Sometimes his children robed in white stood with him in the chariot or rode the trace horses. A slave stood behind the conqueror holding a golden crown and whispering in his ear a warning: that all glory is fleeting."
Gen. George C. Patton 

Former Secretary of State James Baker once said, "Someone asked me what was the most important thing I had learned since being in Washington. I replied that it was the fact that temporal power is fleeting." Baker went on to observe that once driving through the White House gates he saw a man walking alone on Pennsylvania Avenue and recognized him as having been Secretary of State in a previous administration. "There he was alone - no reporters, no security, no adoring public, no trappings of power. Just one solitary man alone with his thoughts. And that mental picture continually serves to remind me of the impermanence of power and the impermanence of place."