Despre dreptate și linii frânte

Stoa lui Attalos, Athina, 2012

„Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, lumea astăzi ar fi putut arăta altfel.” scria Pascal acum aproape patru secole și lucrurile între timp nu s-au schimbat defel.

Cred că am scris deja prea mult.

Cleopatra a II-a

Cleopatra a II-a

      Din sursele proprii copilul a desenat-o pe Cleopatra a II-a, care fiind o luptătoare, prezintă trupelor sale semnul lunii peste soare, este Egiptul. Încă de pe vremea lui Ramses al II-lea, soarele are razele bifurcate și încă de pe vremea lui Menes, toți ceilalți din jurul faraonului sunt mult mai mici (ca reprezentare). Mai jos sunt servitoarele.


      În cealaltă mână, este cheia Ankh -crucea egipteană, omniprezentă, factor ce face prezența divină lizibilă în ochii celor celor ce nu se tem, apare ca un înscris - viața.


      La picioare este urmașa, Cleopatra a III-a, încă mică, pentru că predecesoarea încă luptă.
      Pasărea de pe umăr, nu este ibis, ar fi trebui să fie. Pasărea este un sticlete cu creastă, invenția autorului copil, creasta roșie (aproape) arată primejdia pe care Cleopatra a II-a o invocă celor din jur dacă nu este ascultată.


      V-am scris un basm în jurul unui desen, dar ce basm adevărat!

De ce niciodată nu vedem totul?

Apariţiile la fel ca fantomele, ideile la fel ca bănuielile, se nasc după petrecerea evenimentului, cauza aceasta ar putea fi pusă în dauna inteligenţei, a aşteptării umane de a lua decizia după. Citind despre cele ce se petrec în lume îmi dau dreptate, nu-mi dau dreptate în subiectivismul meu; că aleg jocul favorabil mie.

Jocul este valabil acum, în clipa asta, şi când mâine regulile se schimbă, nu datorită mie, tot ceea ce am scris devine desuet, dar n-ar fi aşa dacă peste noapte nu ar apărea în afara visului, în perfecta realitate ceea ce eu nu ştiu, ce nu aveam de unde ştiu, ce nu am visat niciodată.

Liz Taylor nu a fost niciodată ceea ce majoritatea au crezut; acum la apariţia unor imagini, la deschiderea de care noi beneficiem datorită unei libertăţi greu de legiferat, pot fi fericit! Fericirea mea este hedonistă, face parte din zâmbetul Zeului la vederea perfecţiunii îndelung muncită de muritor. Nu, Liz Taylor nu a coborât sau nu a fost doborâtă de pe piedestal cu această fotografie, ea, în ideea mea, această fotografie mi-a dat dreptate.

Liz Taylor a fost o femeie frumoasă, Cleopatra -ultima regină a Egiptului, ar muri încă o dată de otrava invidiei, ce tot scriu eu când nici pe Cleopatra n-am cunoscut-o!

Cleopatra a VII-a - femeia-erou

     Ultima regină a Egiptului antic a fost Cleopatra, şi era grecoaică, asta din cauza lui Alexandru cel Mare, care cucerind Egiptul l-a transformat într-o provincie macedoneană -diadohie. La moartea lui generalii au preluat aceste diadohii de pe teritoriul vast de pe atunci al imperiului şi le-au transformat în teritorii personal autonome, au tras la sorţi pentru asta şi Ptolemeu a dat probabil bine, aşa că i-a picat Egiptul. Toată noua dinastie cu curte cu tot, a fost de fapt greacă, iar Egiptul chiar n-a dus-o rău, dovada fiind însăşi Biblioteca de la Alexandria cu oraş cu tot şi cu trupul în miere al lui Alexandru, a fost o vreme când piramidele păleau în faţa învăţăturilor ce proveneau de acolo.

     Aceste lucruri nu au durat prea mult, imperiul roman s-a întins şi a prins Egiptul în mâna ambiţiosului Caesar, se spune că în acea vreme Cleopatra avea şaisprezece ani. Toată virtutea militară şi bărbătească a lui Caesar s-a rezumat în a-i lăsa autonomie Egiptului şi pe Cleopatra regină, chiar dacă nu avea vârsta. Dar Caesar moare mai târziu asasinat, în 44 î.H., în "idele lui martie", cum numesc romanii începutul primăverii, dar este chiar ziua de 15 martie. Izbucneşte al doilea război civil (în primul Caesar l-a înfrânt pe Pompei), în care la fel ca la moartea lui Alexandru, generalii se bat între ei ca să câştige politicul, adică Octavian.

     Se spune că de pe vremea când Cleopatra a venit la Roma, în vremea lui Caesar, împreună cu copilul lor, Caesarion; Antonius, cel ce va deveni general roman sub comanda lui Octavian, s-a îndrăgostit de Cleopatra. 

     Mai târziu, Antonius, când devine inamicul Romei în războiul civil, se retrage în Egipt în braţele acesteia. Fericire ce nu a durat mult pentru că la Actium în 31 î.H., în Grecia, lângă actualul oraş Preveza, flota egipteană este înfrântă. Antonius fuge şi se va sinucide puţin mai târziu.

     Cleopatra în anul 30 î.H se sinucide şi ea pentru a nu cădea în mâinile romanilor, Octavian deja îi pregătise cuşca de aur în urma carului său de triumf.

     De ce Cleopatra este femeie-erou?

     Pentru că s-a înfăşurat într-un covor, dus pe umerii unui sclav pentru a scăpa din palatul asediat de legionarii lui Caesar.

     Pentru că s-a dus la Roma, singură, fără gardă personală, când toate zvonurile spuneau că va fi închisă şi omorâtă. În Cetatea Eternă le-a boit pe uscatele femei romane, le-a arătat ce este rujul de buze şi cum se închid ochii, nu ca un plescăit de fălci înfometate. Cleopatra a fost un erou civilizator pentru toată feminitatea imperiul roman. Nu intrăm în amănuntele lecţiilor unor kama-sutre egiptene pe care le-a lăsat în urmă, se pare că femeile romane au condus-o în fast la plecare, s-au bucurat că pleacă numai pentru a duce mai departe învăţăturile primite, erau ca nişte şcolăriţe care după plecarea profesoarei se bucură că i-au furat conţinutul poşetei şi fac orice ca aceasta să nu observe.

     Este femeia-erou pentru că a dat o lecţie finală în ceea ce priveşte sinuciderea. O femeia dacă vrea să să sinucidă, trebuie să o facă astfel încât să rămână frumoasă prin acest act. Numai dandysmul european a reuşit să ducă mai departe aceste învăţături.

     Copilul nu ştie nimic din toate acestea, copilul ştie o poveste de dragoste care duce la mama şi la tata, dar ceva îl face şi bănuieşte ce este moartea şi frica. Copilul mai ştie că Cleopatra era frumoasă, a văzut şi poze, nu ştie încă dimensiunea timpului şi a filmului, normal că Cleopatra lui seamănă cu cineva. Dar reprezentarea Moartei Cleopatrei este unică, ochii închişi ce alungă frica, mâna ce se vrea a fi calmă şi se să sprijine capul nu-şi găseşte locul, un şarpe urcă şi nu se ştie unde, toate acestea concură şi duc la naivitatea femeilor din ziua de azi care se pare că nu înţeleg că erou nu are sex, la fel ca înger. Mai mult chiar, m-au învinuit cu şcoala pe care am avut-o, nepomenind nimic de Herodot.