întrebare adresată la Radio Erevan:
„Lipsa internetului duce la sevraj?”
răspuns:
„Nu, numai dacă îl scoatem din ureche!”
Aparițiile, tot ce ține de manifestarea dinamică a acestei lumi, mă înfioară.
Aparițiile țin de legile imuabile ale fizicii, am vrut să scriu ale firii și nu cred că aș fi scris greșit.
Tot ceea mi se pare că ar ține să fie legat de existență -cum ar putea să fie altfel când orice respirație proprie face parte din rotația pământului, se leagă de fapt de real.
Atunci orice răsuflare înnodată de-un sunet, de-o undă, de-un val, mă acoperă sau mă traversează.
Am trăit atât cât să scriu asta! Iată cel mai epic scris, cel mai epicureic, cea mai hedonistă frază.
De aici să începem să judecăm viața, de aici să începem să trăim, invers. Cele mai arteriale amintiri îmi aduc în stază cele mai necugetate trăiri. Vena ce bătrânește pâlpâie acum, ține o vreme, nici o venă nu știe de vecina sa artera. Nimeni nu știe că atunci când coboară duce un echilibru spre unul ce trebuie să fie împins ca să urce. O compensație, un principiu comunicant, ce ține de informație:
Hei! eu cobor, deci vecine, tu trebuie să urci!
P.S. patru zile fără internet, o macara a mutat un stâlp, o casă se construiește în apropiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc