Izvor - dacic cuvânt

Chiup de apă săpat în marmură - Kerameikos, Athina

Nu trimit niciodată vacile la păscut înfometate, mi-a spus bunicul meu într-o toamnă când roua făcea concurs de frumusețe cu boaba de strugure coaptă și vie, acel strugure alb care se dovedea a fi galben; sau nu rotund, ci țâța caprei, nu transparent, ci translucid.

Nu pot cunoaște fiind ațâțat, nu văd cu farurile în ochi.

De aceea m-am oprit în fața unui ochi de apă, rotunjit în piatra albă numită marmaro.

Izvor, ar trebui să fie și sunet.

Mut ochiul nu vede mișcare, sunetul atunci este pregătit doar de plecare.

Aici ne încurcăm, în altercația simțurilor, ele unite trebuie să exprime ceva; ating, simt, pipăi miros, văd, aud, preumblu, prevăd...

Este simplu; apa rece îmi udă fruntea, privesc în jurul meu, în clipa asta o lume moare, și alta învie, de aici falimentul creștinismului, din explicație, era mai simplu, dar se murea la fel de simplu.