Arsenalele făuritorilor de vise -Isher

Muzeul din Agora, Stoa lui Attalos, Athina

”...de aceea, orice ipoteză, ar fi infinit mai valoroasă,

dacă s-ar putea referi la locul unde se aflau arsenalele;

ar fi mai valoroasă decât o concluzie...„

din Manualul Vânătorilor de Vise

Porni alarma instantaneu. Am smuls cuțitul din trupul victimei, am cules în fugă caietul ce-l ținea pe masă, era încă destul de cald. În stradă lumea se opri o clipă și în acea clipă eram departe. Am dus caietul inchizitorilor.

„Este gol, este un caiet cu pagini goale...”

„V-am adus ceea ce ați dorit, se uita tot timpul în acest caiet, sigur este scris cu o cerneală invizibilă nouă.”

„Trebuia să iei și stiloul atunci...”

„Stiloul nu l-am văzut niciunde după eveniment.”

Arsenalele erau locul unde Făuritorii de Vise își concepeau instrumentele, locul în care își țineau Adunările, locul de unde totul se împrăștia. Un an de zile am urmărit un Făuritor de Vise, un an întreg din viața mea pentru a afla locul. Determinat de lipsa ipotezei a trebuit să-l omor, deja se făcuse prea multă vâlvă.

Undeva pe zidul nordic era un bust, un bărbat ce privea senin înainte, un nas drept și o frunte lată demarcau aprig întregul chip ce părea apărat de o bărbie puternică. Gâtul foarte gros amplifica privirea. Din păcate un umăr lipsea, și asta crea un dezechilibru geometric. Undeva mai văzusem această balansare, această fantoșă a celor se stau drepți în lumina grea a soarelui. Habar n-aveam pe cine reprezenta bustul, cred că nici nu mă interesează.

Mă interesează doar să știu locul Arsenalelor. Locul de unde vine Lumina lor.