Amazoanele

≪Femei războinice avînd, după mitul grec, un regat în bazinul fluviului Thermodon din Pont; fondatoare de mari orașe (Ephesus, Magnesia, Smyrna), conduse de regine (Antiope, Hippolyte, Penthesileia) omorîndu-și copiii de sex masculin, păstrîndu-și numai fiicele (după o variantă colaterală, tăindu-le acestora sînul drept, pentru comoditatea încordării arcului) și petrecîndu-și viața în exerciții militare și războinice. Pe bărbați nu-i admiteau în comunitatea lor decît temporar, pentru procreație.

Capitala mitică a regatului amazoanelor era plasată pe fluviul Thermodon (identificat cu Termeçay, din Turcia de azi), în preajma Pontului Euxin, numindu-se Themiskyra (Herodot, Istorii IV, 110, 17).

Plutarhos citează în Viața lui Theseus (28) nume de amazoane ilustre: Molpadia și mai ales regina Antiope, răpită de Theseus de la care a născut un fiu, iar mai tîrziu, murind a fost înmormîntată lîngă sanctuarul din Olympia.

Dintre campaniile militare ale amazoanelor, sînt mai spectaculoase: invazia Atticei pentru pedepsirea lui Theseus și participarea la războiul troian în ajutorul lui Priam. Amazoanele erau ocrotite de zeița Artemis. Nu s-a putut stabili o etimologie exactă a numelui acestei populații mitice feminine; s-a propus  a mazós - cu sînii plini, fie a-mazós - fără sîn (dar mitul sînului retezat e contrazis de toate imaginile plastice antice); de asemenea, în nordul Caucazului există cuvîntul maza - lună, de la care pornește altă ipoteză, bazată și pe asocierea cu Artemis, presupunîndu-le consacrate lunii.

Herodot relatează (Istorii IV, 110) că sciții le numeau oiorpata - femei care ucid bărbații; alți autori antici transmit numai episoadele mitului (Iliada III, 189; V, 186; Eneida I, 490). O confruntare curioasă a devenit posibilă în sec. XVI, cînd s-a spus că exploratorul spaniol Osellana ar fi intrat în conflict cu niște femei luptătoare localnice, pe malul fluviului numit după aceea Amazon (derivat însă dintr-un cuvînt băștinaș: amassona - distrugător de bărci).

Miturile mai multor populații primitive (Țara de Foc, Africa Occidentală locuită de triburile bantù, unele insule polinesiene) conțin memoria epocii matriarhale, exprimată uneori direct, ca într-un mit al boșimanilor din zona Tanganica: „În vremea veche armele erau în stăpînirea femeilor”. Bărbații s-au asociat vrînd să răpească aceste arme, ca să se poată duce la vînătoare nu numai ca auxiliari ai femeilor, care însă, aflînd complotul, își alungă bărbații și abia mai tîrziu, la intervenția zeului Yshoko, li se vor supune definitiv, transferîndu-le toate armele.≫

Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Albatros, 1983, pag.41-42