Despre măslin

Măslinul l-am luat din Artemisia (Artemida), Vavrona(s), la nord de capul Sunio(n).
Doi ani am visat împreună. Și primăvara acestui an i-am dat libertatea câmpiilor scitice.
Astăzi, prima lui zăpadă, care îi accentuează verdele mediteranean, nemuritor într-un fel, pal primăvăratic.

Măslinul meu altoit Kalamata are o personalitate și pentru asta îl admir. Vom muri împreună este gândul meu, dar el mi-o ia înainte. „Sute de ani am privit spartanii!”

Radio Guerrilla

Templul zeiței Artemis Vravrona (Arthemis of Brauron), Atica, Grecia

Ultima mea moștenire -primită la cei șaizeci de ani bătuți pe ban, a fost un templu. Pentru a da culoare acestei hetaire-heritage imobiliare a trebuit prima dată să tund iarba. M-am îndrăgostit pur și simplu de acest loc, pe unde urșii odinioară își făceau bârlog.

Cuvântul dragoste ar trebui redefinit în măsura în care te întorci acolo, la acel loc, la acea ființă, fie ea umană sau pur și simplu celulară. Unii își iubesc atât de mult virușii, încât devin purtători -deja am căzut mai jos de celulă. Alții -printre care și eu, devin vicioși -atât de mult s-au atașat de un lucru, încât absența lui, chiar minimală, îi produce sevraj. De aceea în fiecare vară tund iarba la Vavrona. Vara asta am dat skip, ceva, în partea cealaltă m-a oprit. Deja tremur.

Radio Guerrilla s-a oprit, fenomenul se petrece doar în eter. Dar astăzi, vestea că ceea ce demult transpira se pare că îngheța!, m-a făcut  să scriu aceste rânduri.
Eram un fan al acestui post de radio și chiar suportam stoic când Dobrovolschi o lua pe ulei, sau sâmbătă și duminica dimineața, ateismul era întins la maxim și săgeata (ideatică) o lua aiurea. Eram fan pentru că dădeau (dau și acum pe net) cea mai bună muzică ca post de radio românesc.

Timp de câteva săptămâni, în timp, ce-mi beau cafea de dimineață, am dat pe alte posturi și-mi vine greață. Radio Cultural ține stindardul sus, dar bocitorii culturii române plâng prea mult, sigur că absenteismul se face cunoscut și la acest post, dar eu țineam la gazonul meu, pe care îl puteam și reușeam, să-l tund oricând; ăsta era Radio Guerrilla.

Radio Guerrilla este un post de radio stratosferic, este o metaforă, undele ultrascurte abia ajung acolo, dar pentru ceea ce se întâmplă în maneaua radio românească, superlativul are rost.

http://www.radioguerrilla.ro/

Dincolo - isonomia

Coloanele templului zeiței Artemis, Vravrona (Braurona)

≪Eram în trecere, era o potecă, un mic drum pe lângă râuleț, eram aproape de dincolo.≫

Doamna M, Jurnale postume, aprilie, început de secol

Traducătorul a scris „rivulet” și asta a iscat un mic scandal lingvistic, așa se întâmplă deseori între aceste umbre ale exprimării autentice, traducătorii. Există traducători excepționali, sunt alții mediocri, mai jos nu există, dacă ar fi, aceia ar reinventa lanțul de la bicicletă -alt parcurs, altă interpretare, alt neant.

În două pagini de scris mărunt, Doamna M are o viziune, i se pare, sau dacă ar fi să credem cele scrise, trăiește o epifanie. Scrisul tremură, emoția celor amintite este puternică, revine spectaculos mai ales în finalul jurnalului din acea zi.

A trecut prin livada de măslini, a trecut și de cea de smochini, a ajuns la sălcii. Prin umbra unui măslin evadat, cu dealul în față, cu lumina piezișă, a văzut coloanele, le-a descris ca fiind autentice, dorice, aspre, nemaivăzute.

A ocolit și a trecut peste râulețul Erasinos peste un pod de piatră, a recunoscut că vedenia a fost pătrunsă de lumina soarelui ce întorcea Egeea spre insula Creta și că de pe pod, templul a dispărut.

În rândurile scrise în grabă, alternează emoția unei dezvăluiri cu pașii atenți în mlaștina inundată de imaginația nesăbuită. Rândurile retrăiesc tactul -lungimea, timpii în care ochiul vede. Ochiul vede datorită mișcării corpului.

În cele două pagini, cititorul nu are parte de cunoaștere, nu poate să o atingă. Scopul acestor Memorii -publicate postum, trimit cititorul în acel loc, fac din cel ce-și închipuie cum ar putea fi, un trădător al realității, aici este geniul scriiturii Doamnei M; ea se dorește a fi verificată, tu -cel care citești, martor mai târziu al acelei perpetue epifanii, naufragiat salvat visezi mulți ani la insula în care erai singur. Și nesalvat de nimeni.