vineri, 3 ianuarie 2014

La ora asta

eXport
Mi-am mai pus un pahar de vin la ora asta.
Am fost la niște prieteni mult mai devreme, adică ieri.
Am dus un pet de plastic de 2,5 litri cu vin. Vin pe care-l îngrijesc din octombrie.
Ajuns acasă la această oră târzie, după ce am băut ceva țuică, ceva bere și mult vin dus de mine, mi-am mai turnat un pahar de vin, tot din acela făcut de mine.
Am dorit doar să încerc gustul, să văd dacă mă trădează vinul.
Și este așa; vinul are același gust. Vinul nu are hotare. Lucrul acesta m-a făcut să scriu, să împărtășesc secretul; știut de toată lumea, căci de aceea vinul se îmbuteliază.
Ceea ce am reținut în final, este că vinul meu nu are hotare și aș putea să-l îmbuteliez și să-l export în întreaga lume. Cum aș putea face asta când el -vinul meu, nu mai este, l-am băut pe tot.

7 comentarii:

  1. Din toamnă vinul tău cred că avea gustul unei promisiuni, aşa după cum îi făgăduisei ceva, tu ştii ce, până i-a venit timpul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am avut -doar o clipă, impresia că mă trădează vinul!

    RăspundețiȘtergere
  3. va veni o noua toamna, un vin nou si o alta impresie sau crezi ca impresia va persista? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Vine tot timpul și de fiecare dată altfel, natura face ca ceea ce strânge strugurele într-un an, din primăvară până-n iarnă să se reverse apoi în noi. În timpul beției visăm ceea ce a trăit vița de vie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce-am crezut eu că dispare...
    Mulțumesc... Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. http://scorchfield.blogspot.ro/2014/02/randuri-vii-din-carti-moarte.html

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc