duminică, 19 ianuarie 2014

12Metaxa


Dacă există o conexiune a echilibrului cu dorința, sau dacă se poate asocia o băutură fină cu felul subiectului de mai târziu, sau dacă chiar putem discuta în felul în care bem, ei bine; ar fi cea mai scumpă minciună. Asta pentru că odată cu golirea sticlei, se umplu paharele, apoi creierele noastre, și oricât am dori să fim decenți -datorită băuturii fine, ne-am pierde repede în înjurături și blesteme. Toate acestea din cauza cantității, a excesului. Altfel ce oameni am fi. Mă gândesc cât de finuț aș putea fi; pe o panglică albă, cu o textură asemeni inului, un rând măcar scris cu vin roșu, un rând întortocheat: oricum ceva legat de sex.

10 comentarii:

  1. pentru mine coniacul bun este o altfel de catifea...

    RăspundețiȘtergere
  2. o zeita paminteana19 ianuarie 2014, 22:42

    Metaxa 12 stele? E cadou sau venitul tau pe o luna?

    RăspundețiȘtergere
  3. În doze rezonabile, Pandhora, coniacul este un elixir, în care viața alunecă pe catifea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu este nici cadou, nici venit, este pensia alimentară!

    RăspundețiȘtergere
  5. o zeita paminteana20 ianuarie 2014, 16:31

    Super tare. Pastreaza-l si vinde-l la licitatie peste 12 ani. Stringi ceva bani....pentru studii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Posibil, dacă sticla goală mai valorează ceva!

    RăspundețiȘtergere
  7. o zeita paminteana20 ianuarie 2014, 21:52

    Deja? Oh, asa o sete il cuprinse pe ulyse....

    RăspundețiȘtergere
  8. dar nu poate domoli avântul? de ce(neapărat)înjurături şi excese?

    RăspundețiȘtergere
  9. XIII

    Corul:
    Lupul de mare viclean,
    cântec marinăresc


    Așa cum a fost el interpretat de cele douăsprezece slujnice-fecioare, în costume de marinari.

    Oh, dibaciul Odiseu a pornit-o din Troia,
    În corabia-i plină de pradă, cum i-a fost voia.
    Drag îi era Athenei, precum a ochilor lumină;
    Potlogăriilor lui ea nu le găsea vină.
    [...]
    În porci am fost preschimbați pe-a Circei insuliță,
    Până când Odiseu a tăvălit-o pe zeiță,
    Apoi i-a mâncat prăjiturile și i-a băut vinul,
    Timp de-un an i-a fost oaspete, luându-și tainul!
    [...]

    Margaret Atwood, Penelopiada, Corint, 2008, pag.98-99.

    RăspundețiȘtergere
  10. Rodica,
    în aburii excesului văd la orizont cum apare nepăsare, trufia, avariția, doar trei cavaleri din marea avangardă a minunatelor calități umane.
    Urmează prostia și uitarea... dar încă nu se văd.
    Dacă marea întrebare „De ce-a murit Pușkin?” a intrat în enciclopedia rusă, atunci de ce a înnebunit Hölderlin numai Nietzsche ne mai putea răspunde.

    Mă apucă și pe mine!

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc