luni, 3 decembrie 2012

Remember fight club - tu

Fight Club - 1999
      „Haines se uita în jos, la propriile mâini aspre și înnegrite de soare, pe care le ținea încleștate. Fără o vorbă, și-a aruncat pumnul drept în sus și și-a tras o teribilă lovitură drept în față.
    - Tu! a șoptit el aspru.
    Din nas a început să-i curgă sânge. Stătea în picioare, moale. Sângele i s-a prelins în jos pe buză, pe la colțul gurii, până în vârful bărbiei. De acolo, a început să pice.
    Asta mi-a amintit de un lucru pe care aproape îl uitasem.”

Raymond Chandler, Povestiri polițiste 1 - Voi aștepta, Nemira, 2012, pag.160 sus.

4 comentarii:

  1. filmul ala m-a bulversat,m-a nedumerit,mi-a dat de gandit...
    cam asta a fost ordinea...

    RăspundețiȘtergere
  2. filmul, la fel ca romanul lui Chuck Palahniuk, ni-l arată pe „tu”, acest eu interior cu care ne războim de multe ori și ar mai fi multe de scris.

    RăspundețiȘtergere
  3. Disocierea asta e sursa multora din problemele noastre existenţiale.
    Orice abatere de la unitate generează manifestări contradictorii. Şi omul se pierde în lupte fără sens.
    Imaginează-ţi cum ar fi ca toată acea energie să fie folosită cu adevărat creativ.

    RăspundețiȘtergere
  4. Personal, BlueIris, eu m-am regăsit în Fight Club și nu este vorba de vreun dor, ci mai degrabă de o luptă cu mine însumi, la atâtea victorii, parcă tot atâtea înfrângeri, a la Pirus, ar spune cineva.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc