Spre insulă - citind Spre Far

http://www.imdb.com/title/tt0376968/

Recomandarea filmului a venit de la T.,

când pronunțați acest T_trebuie să beți înainte un pahar cu apă,

astfel; în timp ce consoana expiră,

gâtul se îneacă cu tlo, tlo, tlo:

este apa ce lasă aerul alveolar să iasă.

Ca să fiu mai deștept eu m-am gândit la Regăsirea,
așa că filmul Întoarcerea,
a reușit să mă întoarcă pe drumul cel bun.


Nu poți tolera mediul din jurul tău așa cum el se revarsă asupra ta, omul apare în necunoaștere de cauză, ecuația mută totul, dar primul om, primul, cum a apărut?


Filmul lui Andrei  Zviancințef (Zvyagintsev) ne arată primul OM și toată epopeea mistico-sexuală a lui Adam cade, Geneza este o floare și viața -bondarii ce-o polenizează (explicația englezească tot dintr-un film despre sânge albastru). În schimb aici, în acest film se pot vedea, cu ochiul celui ce știe că Eistentein a surprins mișcarea mai iute ca Newton, iar nepotul său Tarkovski a reinventat Călăuza: mai ageră ca Ulise.


Pentru că, din nimereală, copiii joacă aici un rol primordial, cărucioarele de pe treptele scărilor ce dau spre portul din Odesa -cărucioare ce vin la vale fără ca cineva să le oprească; adolescenții din film, fii ai primului OM ivit de niciunde în viața lor, tatăl lor venit după 12 ani, vâslesc în neștire în salvarea lor, a tuturor.


Departe de a fi o lecție, nevăzută temă divină, filmul a reușit să intervină asupra spectatorului: eu fiind acela. În cele aproape două ore am decis că nu trebuie să îngropi ca mai apoi să sapi ca să dezgropi, adică dacă un film este bun nu trebuie preumblat asemeni unui câine la pișare, scuze, am greșit topicul, tu -spectatorule: să te preumbli la pișare... cu telecomanda! Nu se ratează nimic, ești redactorul propriu. Iar groapa fiecare se pare că și-o poartă!


Lecția, căci așa trebuie văzut filmul; ca o lecție, și cei care au călătorit în Borneo știu asta, este o discuție simplă asupra bărbatului ce-și vede dintr-o dată copiii-adulți. Știți, și este des evenimentul în care tatăl constată că fiul său are coaie... au trecut 12 ani. Tatăl ce prinde, într-o vârstă perfectă toate dezavantajele de a fi martor a ceea ce Adam a conștientizat că Abel și Cain nu-s tocmai perfecți pentru lumea ideală (dumnezeiește) ce se dorea a fi.


O vreme ideală, asemeni unui somn bun pe un pat ideal ne apare ca fiind Picnicul, acea aterizare de urgență pe care frații Strugațki o imaginează pentru a da omenirii Zona. Ne aflăm așadar în acea porțiune de lume, în acea bucată neatinsă (totuși dovezi există), în care Tatăl încearcă să-și educe fiii. Lucru ulterior imposibil pentru că Tatăl nu știe vârsta lor, nu o știe pe a lui, nu știe că evul tăcerii a trecut și copii lui doresc comunicarea.


M-am gândit vizionând filmul și acum îmi amintesc asta -doamne ce parabolă, că de fapt nu există decât un singur fiu și acela întruchipează ceea ce Telemah era pentru Ulise și să nu uităm că fiul Odiseei mai era apărat și de Zei. Fiul, care nu este Crist, nu se sacrifică, el este elaboratorul, este cel ce mai târziu dispărând în Țara lui Nod apare în epoca modernă purtând faustic toată cunoașterea lumii. Odată petrecută întâmplarea, apare revelația, este sfârșitul, clopotul adus din pământ scoate sunete divine.


În Andrei Rubliov, Tarkovski ne arată că renașterea și ea vine din partea celor tineri!