“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
miercuri, 27 iunie 2012
Nefirescul ca artă a supraviețuirii
În mijlocul celorlalți, chiar și când o parte au căzut de secure, trebuie să te-nalți.
Singur rămâi în final, ca singur reprezentant într-o pădure.
Remarcabilă imagine! Da, suntem singuri printre duşmani. E impresionant dacă priveşti un copac singuratic, dar e foarte trist atunci când e vorba de oameni.
Remarcabilă imagine!
RăspundețiȘtergereDa, suntem singuri printre duşmani.
E impresionant dacă priveşti un copac singuratic, dar e foarte trist atunci când e vorba de oameni.
cu oamenii este complicat, din ce în ce mai complicat.
RăspundețiȘtergere