sâmbătă, 2 iunie 2012

Soldatul necunoscut

sursă anonimă
         ≪Au vorbit prostii, bineînțeles, când au spus că bebelușul nostru a fost primul născut din New Yorkul celui de-al treilea mileniu al erei creștine - zece secunde după miezul nopții, pe 1 ianuarie 2000. În primul rând că mileniul trei, așa cum mulți subliniaseră, nu avea să înceapă decât pe 1 ianuarie 2001. Din punct de vedere planetar, noul an avea deja șase ore atunci când se născuse copilul nostru, din moment ce așa se consemnase la Observatorul Regal din Greenwich, Anglia, acolo unde începe timpul. N-are a face numărătoarea anilor de la nașterea lui Isus ar putea fi doar aproximativă. Datarea este neclară. Și cine ne poate ne poate spune în ce minut s-a născut un copil? Când i-a apărut capul? Când a ieșit cu totul din mamă? Când a fost tăiat cordonul ombilical? Pentru că se acordau multe premii valoroase primului născut din oraș în anul 2000, și părinților lui, și medicului-șef de serviciu, s-a convenit cu mult înaintea concursului că tăierea cordonului nu ar trebui luată în calcul, din moment ce putea fi amânată până după miezul hotărâtor al nopții. Ar fi putut fi medici peste tot în oraș cu ochii pe ceas și cu foarfecile pregătite și, bineînțeles, cu martorii lângă ei, privind când la foarfeci, când la ceas. Medicul câștigător avea să primească o vacanță integral plătită pe una din insulele în care turiștii se puteau simți încă în siguranță, adică în Bermude. O unitate britanică de parașutiști își avea baza acolo. Lucru de înțeles, dată fiind ocazia, medicii ar fi putut fi tentați să mintă în legătură cu momentul nașterii.


          Indiferent de criterii, definirea momentului nașterii a fost mult mai puțin controversată decât stabilirea celui în care ovulul fertilizat devine, în pântecul mamei, o ființă umană. În vederea concursului, momentul nașterii era cel în care ochii copilului, sau pleoapele lui, aveau să fie scăldate pentru prima oară în lumina lumii de afară, atunci când puteau fi văzuți pentru prima oară de martori. Așa că bebelușul, așa cum s-a întâmplat și cu fetița noastră, avea să fie încă parțial înăuntru. Dacă s-ar fi născut cu picioarele înainte, ochii ar fi apărut, bineînțeles, ultimii. Și acum vine aspectul cel mai aberant al concursului pe care l-am câștigat: dacă s-ar fi născut cu picioarele înainte, sau dacă ar fi avut sindromul Down, sau spina bifidă, sau ar fi fost un copil cu defecte, sau dacă ar fi avut SIDA, sau orice altceva, sigur ar fi fost descalificată pe motivele unui presupus detaliu tehnic legat de momentul nașterii, așa ar fi susținut juriul, mai degrabă decât pe cele ale deviației ei de la așa-zisele norme. La urma urmei, trebuia să fie simbolul sănătos și încântător al următorilor o mie de ani. O garanție a celor din juriu a fost aceea că rasa și religia și naționalitatea părinților nu vor sta în calea deliberării lor. Și este adevărat că eu sunt nativ american negru, iar soția mea, deși clasificată drept albă, s-a născut în Cuba. Dar, desigur, nu a stricat că eram directorul Departamentului de Sociologie de la Columbia University, nici că soția mea era medic la New York Hospital. Sunt convins că fetița noastră a câștigat concursul în fața altor candidați, inclusiv a unui nou-născut găsit într-o pubelă din Brooklyn, pentru că aparțineam clasei de mijloc.


          Am primit un Ford de familie și acces gratuit la Disney World pe viață și o consolă cu un ecran cu diametru de 183 de centimetri și un VCR și un sistem audio, la care se putea asculta orice fel de casetă sau disc, și un echipament pentru sală personală completă de fitness și așa mai departe. Și fetița a primit o obligațiune guvernamentală în valoare de cincizeci de mii de dolari de încasat la majorat, un coșuleț și un cărucior și scutece pe gratis și altele și altele. Dar apoi a murit când avea numai șase săptămâni. Medicul care o adusese pe lume era pe-atunci în Bermude și nu a aflat de moartea ei. Moartea ei, ca și nașterea ei, nu a fost vreo mare știre acolo sau oriunde în afara New Yorkului. Nici aici n-a fost vreo mare știre, din moment ce nimeni în afara celor care promovau stupidul concurs și a oamenilor de afaceri care îl sponsorizaseră n-a luat vreodată în serios vâlva din jurul ei, prostiile cum că ea reprezenta atâtea lucruri minunate, amestecul raselor în frumusețe și fericire, renașterea acelui spirit care făcuse odată New Yorkul cel mai mare oraș al lumii din cea mai mare națiune  a lumii, și pacea pur și simplu, și nu mai știu ce altceva. Mi se pare acum că ea a fost asemenea unui soldat necunoscut într-un memorial al războiului, puțină carne și câteva oase și puțin păr, proslăvite până în pragul smintelii. De-abia dacă au venit câțiva oameni, întâmplător, la înmormântarea ei. Postul TV care avusese ideea concursului a trimis un funcționar mărunt, nici măcar o personalitate, și în nici un caz o echipă de filmare. Cine ar vrea să privească înmormântarea următorilor o mie de ani? Dacă televiziunea refuză să vadă ceva e ca și cum acel ceva nu s-ar fi întâmplat. Ea poate șterge orice, chiar și continente întregi, ca Africa, acum un mare deșert, unde milioane și milioane de copii, cu o mie nou-nouță de ani ivindu-se dinaintea lor, mor de foame. Moartea fiicei noastre a fost cauzată de sindromul morții în leagăn, ni s-a spus. Acesta este un defect genetic nedetectabil până în prezent, și probabil nici în viitor, prin amniocenteză. A fost primul nostru copil. Vai mie.≫

Kurt Vonnegut, Retrospectivă asupra Armaghedonului, Humanitas, 2010, pag.147-150

12 comentarii:

  1. Am intrat prin Google Chrome şi văd că aşa pot comenta.:)
    Kurt Vonnegut este demenţial. De multe ori mi-am dorit să pot scrie ca el.

    RăspundețiȘtergere
  2. Șerban, multe schițe și povestiri scrise de Kurt Vonnegut sunt foarte profunde, dar din toată opera sa, chiar dacă „Abatorul 5” este de referință, „Galapagos” m-a zdruncinat cel mai tare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai terminat auditul?
    Natura este singura responsabila pentru aceste esecuri. Omul nu face decit sa le aduca in atentie....stii, sunt atit de multi oameni care nu mai citesc nicio carte...
    si, se scriu atit de multe carti....
    pina la urma este vorba de creier, de interpretare, de o functie din lobul temporal sting...
    intr-un fel istoria omenirii este povestea miliardelor de lobi temporali stingi umani....

    RăspundețiȘtergere
  4. Terminat, terminat; predat bilanț în pdf cu semnătură electronică - opinie favorabilă! :)

    prietenul Șerban de mai sus îmi este martor, mă repet, citind îmi dau seama că n-are rost să scriu; da pe blog merge, arde-un bec în plus, dar atât.

    de ambidextru nu a auzit nimeni? îi am în familie!

    RăspundețiȘtergere
  5. pai, ce inseamna ambidextru? adica motricitatea are legatura cu functia de apreciere a lumii?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu motricitatea, ci felul în care mânuiești instrumentele, dacă amândoi ochii văd la fel (aproape), urechile la fel (aproape), picioarele merg la fel (aproape), dacă mâinile ar face la fel orice lucru, sigur în creier s-a schimbat ceva, sigur nu în rău, lumea se vede altfel, ca și cum ai conduce o mașină cu volanul pe mijloc, având aceeași vedere...
    La stângaci lobii ce răspund de dinamică sunt inversați.

    RăspundețiȘtergere
  7. nasol. reprezentare falsa. ochii colecteaza imagini, urechile la fel, etc, etc adica acela este segmentul periferic al analizatorului. segmentul central are o anumita alocare corticala. "imaginile" retiniene ajung in lobul occipital de o parte si de alta a scizurii calcarine. deci ...dinspre medial spre lateral. simetria este valabila si in corpul uman ca si in restul naturii cu citeva exceptii. avem un singur ficat, o singura inima, etc dar si acestea au o anumita segmentare (sa zicem asezare in serie dar si in paralel) pe cind in creier pentru anumite zone putem vorbi despre zone dedicate - pai sa ne gindim cum ar fi ca un loc de luare a deciziilor sa fie "subminat" de un altul.... etc, etc de ce exista diferente intre cortexul temporal sting si cel drept - asta este alta chestiune. dupa cum stii cel mai destept om din lume este o femeie cu un QI de peste 200. se pare ca femeile sunt mai destepte pentru ca au mai multe fibre care asigura comunicarea intre cele 2 emisfere. in consecinta asociativitatea este mai mare...de ce o fi asa? poti studia!

    RăspundețiȘtergere
  8. aici mai bine despre rolul de interpret al emisferei stingi...http://en.wikipedia.org/wiki/Left_brain_interpreter

    RăspundețiȘtergere
  9. wiki is sax
    este plină de greșeli, dă bine pentru liceu, ai peste 18?
    reprezentarea pe care o arunci este pe vale seacă, fără apă, din ekkyklema n-ai înțeles nimic, încerc azi -mai târziu, cu mechano.
    fie cum scrii tu, vă vuiește creierul de IQ, este un „qvot intelighentia”, ooo wooman!

    http://voroncas.wordpress.com/2012/06/01/inca-o-enigma-a-feministelor/

    învață ceva de aici!

    RăspundețiȘtergere
  10. nasol. daca nu se vede, nu inseamna ca nu exista. raspunsul tau anterior abunda in axiome/leme. am incercat sa-ti arat ca exista interpretari paralele, iar interpretarea mea apartine viitorului pe cind a ta este o simpla descriere "mecanicista" a unor fenomene irelevante pentru viitorul omenirii.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc