joi, 23 februarie 2012

O lecție pentru toată lumea

profesorilor din ciclul gimnazial
http://www.buzzinefilm.com/columns/film-column-forbidden-zone-color-07182009 
      Spre seară am ajuns în fața școlii, sigur cea mai mare din oraș, concepută ca o adevărată școală gimnazială modernă, asta era prin anii 1985-1988, când s-a și dat treptat în folosință.
      Intrarea principală are largi trepte de beton și multe la număr. Le-am urcat în grabă știind că ușa de aici este închisă pentru cei care vin din exterior și nu fac parte din club. O doamnă învățătoare dădea să iasă, iar eu politicos i-am ținut ușa, dar când să intru mă avertizează că n-am voie.


      - De ce? întreb eu.
      - Pentru că pe aici nu trece toată lumea! îmi răspunde vizibil agasată de întrebarea mea.
      Revin cu o altă întrebare:


      - Ați spus toată lumea?!
      - Da, îmi răspunde nervoasă doamna învățătoare, ce părea a avea în jur de vreo șaizeci de ani.
      - Dumneavoastră nu faceți parte din toată lumea?! dar acum treceți pe aici.
      A urmat o pauză lungă, în timpul căreia a apărut și un elev (care sigur era elevul de serviciu) ce dorea să-mi închidă ușa în nas; trăgea din răsputeri de clanță.


      - Sunteți cadru didactic? am întrebat-o eu din nou calm și cu cât eram eu mai calm cu atât învățătoarea se enerva, iar elevul se opintea.
      - Da, tocmai de aceea eu am voie să trec pe această ușă, părea salvată cu acest răspuns și își mai potoli nerăbdarea de a mă vedea plecat.
      - Dar faceți parte din toată lumea! am încheiat eu, lăsând ușa liberă elevului ambițios și coborând treptele prin fața doamnei. La câteva trepte de trotuar m-am întors, am privit în sus și i-am mai spus:
      - Și predați lecții copiilor, nu?


      N-am mai auzit răspunsul. Am plecat grăbit să ocolesc școala enormă pentru a putea ajunge la bazinul de înot pe care îl are în interior. Deasupra acestui imens bazin este o sală de sport, cu teren de handbal, volei sau tenis, cel de tenis este întocmai ca mărime ca cel omologat. Arhitectul a conceput această școală, poate fără să vrea pentru vremea aceea, ca un mall educațional, holurile sunt mari, lumina ajunge ziua în fiecare colț, sunt săli de pictură, de festivități, alături de terenuri ce înconjoară acest lăcaș, totul foarte liber. Cred că sunt patru intrări (sau ieșiri), din care aceasta de care v-am povestit este cea pricipală, este locul pe unde nu trece toată lumea.


      Am plecat mai târziu cu amintirea acelei mochete uzate pe care numai profesorii și învățătorii o putea călca, este vorba de mocheta de la intrarea pricipală. Atunci erau alte vremuri, vremuri pe care eu mi le amintesc cu plăcere, căci mai târziu în institutele de învățământ superior, profesorii ne numeau colegi și intram odată cu ei prin intrarea principală din cadrul facultăților.
      Școlile decad vizibil, învățătorii sunt debusolați, lipsa unei morale pedagogice îi face absenți în fața dorințelor unor copii care au început să învețe de pe internet.
      Învățătorii încă se cred stăpâni în școlile care nu le-au aparținut niciodată, și toate acestea pentru că nu au salariile pe care și le doresc? Noroc pentru ei că au intrarea pricipală, este a lor, numai a lor, mai mult chiar; este lumea lor.

14 comentarii:

  1. Intrarea principală și tot ce presupune ea este cam tot ce le-a mai rămas profesorilor. Pe mine școlile de azi mă lasă cu un teribil gust amar pentru că par a-și fi pierdut cu totul sensul. Văd elevi care seamănă mai curând a primitivi ieșiți din cine tie ce grotă.Văd profesori care seamănă mai curând a muncitori un pic scuturați sau a gospodine campioane în croșetat. Și mă gândesc ce se întămplă când cele două categorii se întâlnesc în clasă. Ce își spun unii altora. Mai grav este că nu știu cum se vor sfârși toate astea. E timpul pentru o trepanație :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Deschiderea, așa cum o pricepe toată lumea, înseamnă o fereastră larg lăsată în exterior; astfel, toți cei care reușesc să sară vor simți un aer curat, primitor și exuberant = migrație!

    Asta este România!
    mai rămânem puțini, eu din Timișoara și tu, Ana, din ... oare cine mai rămâne?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai raman si eu...:)
    E prea tarziu sa plec acum, fac exercitii cu propria imaginatie si imi pun optimismul la flotari in fiecare dimineatza...

    P.S. Cand am fost profesor (eram si f tanar) cel mai mult ma incanta respectul copiiilor, ca era sincer. De la profesori, si ei niste oameni ok, ma puteam astepta de la falsuri in declaratii :))

    RăspundețiȘtergere
  4. http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/

    si de la Olteanu:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Liviu Drugă

    Am urât tot timpul evenimentele pe care nu le înțelegeam, copil fiind. Faptul că nu aveam voie să mergem pe covorul roșu, de la intrarea principală a școlilor prin care am trecut nu mi-a creat respectul față de școală, respectul a venit atunci când am înțeles cele ce se întâmplă prin lume. Trebuie să nuanțez că nici acum nu înțeleg de ce unele școli au intrare specială numai pentru profesori și alte eminențe, pe când alte nu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Karina
    mulțumesc,
    și mulțumesc și d-lui pictor Olteanu :)

    RăspundețiȘtergere
  7. eu nu inteleg cum tocmai tu nu intelegi. pai din antichitate a existat o separatie. de ex eiconos ( inseamna casa, vatra?) era pentru femeie, agora pentru barbati. legiuitorii erau izolati pe anumite perioade de timp (ex o luna) pentru "facerea" legilor. ....mai aproape de zilele noastre exista niste scene de film in care masa copiilor era in bucatarie si nu in salon impreuna cu cea a adultilor. apoi...exista un covor rosu...de oscar...pe care calca ...divele, etc, etc
    asa ca nu mi se pare aiurea ca o scoala sa aiba "usa" profesorilor. mai trist ar fi daca o scoala ar avea doar "usa" profesorilor. se pare ca asistam la depopularea scolilor de elevi si la suprapopularea scolilor cu profesori. mai asistam si la mltiplicarea exponentiala a scolilor de orice tip pe fondul tot mai intelenit al necunoasterii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru un liber-cugetător, lăsați copiii să vină la mine, exprimă mult mai mult decât pentru un creștin.

    RăspundețiȘtergere
  9. ce fenomen fizic este descris printr-o ecuatie (formula) tip parabola?

    RăspundețiȘtergere
  10. Scorchfield:
    Copil fiind, cand mai intram pe la profesori, singura care imi mai spunea sa nu calc pe covorul rosu era femeia de serviciu, probabil pentru ca ea era responsabila cu intretinerea lui :))

    RăspundețiȘtergere
  11. și acum aud găleata de metal cum se răsucește pe mozaicul coridoarelor din școală!

    Unii profesori erau nepăsători când treceam noi elevii pe covorul roșu, alții ne apostrofau, deja era o diferență!

    RăspundețiȘtergere
  12. Pai vezi... Ca ziceam mai sus de respect al elevilor: eu chiar ii invitam pe ei sa intre pe la "profesori", sau "intrarea principala",mai ales cand era vreme mai rea, in loc sa ocoleasca toata scoala sa intre pe unde "trebuia"

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc