miercuri, 8 februarie 2012

Aripa


Pasărea -iubita mea plutitoare, a privit albastrul și și-a luat zborul. Penele ei calde cărămizii, îndreptate în direcția sosirii au parcurs un timp scurt: umbra.
Umbra fiind trecutul, fiind poate singura amprentă pe care o plutitoare, asemenea ei, o poate lăsa pentru un timp foarte scurt. Timp ce pentru unii poate însemna un an și pentru alții o secundă, o arsură; o urmă de fapt.
Trupul păsării este sus, nu se vede, deasupra ei este altă aripă, nu se vede, dar sub ea este aripa pe care o vedeți și direcția acum o ghiciți cu ușurință; este atât alb și albastru în drumul ei, este o căldură în aripile ei.

4 comentarii:

  1. și printre ele, pietre. de acolo vine numele blogului unguresc "șeronstăun" :D

    RăspundețiȘtergere
  2. aici se vine cu artileria grea, stai oleacă să-mi reglez mai bine tirul! :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc