miercuri, 15 februarie 2012

Amintirea celui ce trece sau a celui ce vine?

M-am îndepărtat constant de cauzalitatea evenimentelor ce-mi radicalizează poezia înțelegerii lumii.
De aceea am împrumutat linia silogismelor ce-mi petrec viața în confuzia dorințelor lumii.
Ori titlul de mai sus, nu asta sugerează?


Amintirea este privită de cei mai mulți ca un film, ca o trecere, o derulare a unor evenimente petrecute - o cât îmi place verbul a petrece -; în felul acesta despărțirea - de amintire, nu devine radicală, nu se uită, ea va mai petrece și în viitor, sigur va mai petrece, o altă întâlnire cu realitatea de zi cu zi, sigur unii vor spune atunci că este doar un vis, că au uitat.


Acum eu doresc să vă scriu despre amintirea care vine, despre cea care trece prin tine, cea care te sufocă, care nu îți mai dă drumul, rămâne agățată de prezent, te înfruntă.
Amintirea care își face loc, și asemeni unui virus informatic se propagă în toate acțiunile realității cotidiene, devine perturbatoare, acaparatoare.
Ce facem ?


Cine-i vinovat? cel care trece sau cel care vine?
Răspunsul îl găsim în imagine, căci ea ne bântuie, ea ne zboară.
Răspunsul îl găsim în atitudine, în atitudinea noastră, oare a cui?
Mai târziu când treburile intră spre rezolvare ne vom aminti de întâmpinare.
Cea mai frumoasă amintire va fi cea în care am întâmpinat-o, tot pe ea, amintire.
Acum ea - amintire, cea care venea, se va petrece, odată cu noi.

22 de comentarii:

  1. Nu pot decât să rămân mut de admiraţie. Se vede că ai trăit şi tu amintirea lucrurilor care nu ţi s-au întâmplat.

    RăspundețiȘtergere
  2. am ramas asa cu un fel de emotie dupa ce am citit ce ai scris...
    o fi amintirea care vine? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. punctul pe care l-ai pus a fost precum caderea ghilotinei...

    RăspundețiȘtergere
  4. Amintire cu două tăișuri. Ce joc periculos...

    RăspundețiȘtergere
  5. Vorbind de predestinare: la „verificarea cuvintelor” mi-au căzut, la comentariul anterior, literele „prionae” (πριόνι = prioni = ferăstrău) :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu chiar nu stii sa vorbesti, iti jur! :)) Crezi ca pari mai interesant daca aberezi asa, folosind cuvinte ale caror intelesuri si tie-ti par ascunse? Constructii lingvistice pe care un profesor de-a doua seral te-ar pune sa le rescrii pana ti-ar iesi bine? Mai bine ia cu copy/paste de unde iei si termina cu tampeniile astea romantate. Pe bune. Nu realizezi ca esti penibil? La dracu, m-am saturat pana peste cap de filosofi de mucava care se cred stapanii universului din fata unui calculator. Ma plictisiti, imi zgariati retina, imi distrugeti bruma de respect pe care o am fata de viata in general si fata de filosofie in particular. Ai vazut cum ninge afara? Da si tu link... link....

    RăspundețiȘtergere
  7. Silvana T.
    Și viața devine joc.

    Deci predestinarea nu ne îndulcește viața.

    RăspundețiȘtergere
  8. eu nu sunt anonimul de mai sus. nasol. eu cred ca tu vorbeai asa mai pe departe despre cum un om in urma cu 100 de ani a avut capacitatea sa vada "in viitor" - pentru el era o amintire netraita pentru mine care stiu despre ce vorbea el este o amintire traita. cred ca are ceva cu mine

    RăspundețiȘtergere
  9. da. tema de reflectie: o idee neverificata in lumea materiala - ce este ea in raport cu memoria semantica?

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim (nu cel de prea de sus)
    Sunt sigur că ai priceput cele spuse de mine, transpuse clar de comentatori.
    Dacă vrei să mă faultezi, eu fug, dar iau și mingea! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. nicidecum. de ex la tlon gasesti o trimitere la un film care vorbeste despre un tip de amnezie - adica de la un moment X in viata nu-ti mai aduci aminte nimic, dar iti aduci aminte tot ce s-a petrecut inainte de momentul X. da, cred ca iti dai seama ca aceasta chestie ridica multe probleme. pe mine ma intereseaza daca faci vreo diferenta intre gind, gindul-amintire si memoria simbolica? Desi cred ca nu este prea important sa dezbatem asta acum.

    RăspundețiȘtergere
  12. cel care stă, care priveşte, care trăieşte venirile şi plecările, cel care (ne)având ce face se lasă trecut

    RăspundețiȘtergere
  13. la noi a inceput topirea zapezilor. disparitia temporara a "fasciculului de lumina" se asociaza cu scaderea numarului de idei. sper ca esti bine.

    RăspundețiȘtergere
  14. si ce preferi?
    amintirea celui ce trece, sau a celui ce vine?
    personal vad amintirea celui ce vine in nuante de gri greu de deslusit.
    tot amintirea celui ce trece este cea mai pregnanta :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Rodica
    ai scris,cred, mai subtil decât mine!

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonim
    Am plecat puțin, o clipă, am revenit, o clipă!

    vezi K-Pax!

    RăspundețiȘtergere
  17. Anonim (nr.1)

    La Anonim (nr.2) (cel cu topirea zăpezilor, am răspuns mai sus)

    Îmi este greu cu voi.

    Idei am, am scris chiar una, să vi-o dedic?!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cristina

    Îmi pare bine că gândești așa!
    Este normal, sau dacă normalul te deranjează, atunci, este omenesc!

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc