vineri, 25 februarie 2011

Le feu follet - marea singurătate

pentru C


    Pe bărbatul pe care-l vedeţi în imagine îl cheamă Alain, el este "fabulosul" Alain Leroy, neîntrecutul bărbat care transforma plictiseala anturajului său în dezmăţ total, dialogul era ridicat la nivel de artă, beţia la o alternativă a vieţii. Dar Alain nu mai poate face toate acestea, pentru că de patru luni nu mai bea deloc alcool, cura de dezintoxicare a fost severă şi sevrajul încă mai are putere asupra intelectului său, intelect de o mare valoare, aplecat asupra singurătăţii bărbatului într-o lume în care dorinţele îi astupă vederea. Acum în acest fragment el vede, sau mai bine scriu că încă mai vede. În jurul său lumea există pentru că se mişcă, pentru că vorbeşte, pentru că unii fac anumite fapte sau gesturi; lumea trăieşte mai mult ca el, şi pe deasupra îl doreşte. O făptură umană întruchipată de o tânără vrea să-l aspire, să-i citească mintea, să-l dorească prin asta, dar el nu poate, pentru că absenteismul alcoolului i-a secat toate dorinţele. Alain priveşte poate pentru ultima oară lumea, apoi se întinde uşor şi ia paharul de lichior lăsat de un prieten ce a trebuit să plece grăbit. Bea.

Un comentariu:

  1. mi-a placut mult aceasta secventa fara de cuvinte...doar privirea...
    nu acea privire care vrea sa se agate de ceva/cineva...nici acea privire pierduta...mi s-a parut a fi o privire in asteptare...in asteptarea a ce?
    a fost suficient sa intinda mana...si lucrurile s-au asezat la locul lor...sau poate nu...

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc