Mit

În ultimă instanţă, zeul în intangibilitatea sa atinge plăpând pământul.

Pământul ca o formă de exprimare pentru el, o supă organică zvâcnind de unicelulare care căutau veşnic un punct de agăţare.
Zeul fu surprins, străpuns şi infectat. Trimise armate întregi pentru deodorizarea minusculului tentacul.
În lăcomia sa de sacralitate, zeul fu infestat! În întâmpinare au sosit bacterii performante ce puteau înghiţii milioane de nuclee, apăreau ca ruguri ce se rostogoleau îmbulzite de-o foamete războinică, cotropeau noul teritoriu. În faţa lor trecură viruşi ce despicau membrane, lăsând vidul în urma lor.
Supa era groasă şi efortul devenea subtil; nu puteai să cucereşti ceea ce te cucerea!
Planeta primi ca un meteorit trupul zeului şi unda de şoc transmise mai departe evenimentul; ca o felicitare: "de azi devenim pluricelulare!".
Într-o clipă în care mesajul conta, zeul prin materia sa; dealtfel simplă, gelatinoasă şi plină de mucus a transmis canibalilor o simplă "agrafă" prin care ei au devenit mai mulţi într-unul singur. Colonizarea deveni mult mai simplă şi de fapt băştinaşii nu aveau nevoie de trăirile pline de angoase a unei "conştiinţe googleniene universale".
Ce să-i faci, peste milioane de ani le-au avut la rândul lor pe ale lor.

Aşa s-a născut omenirea.