“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
luni, 22 martie 2010
Copy of the copy
Dintre toate, dintre toţi, de pretutindeni, cea mai mare colecţie de amintiri se află în obiectele din jurul nostru şi nu în cei apropiaţi. Ne amintim de ei numai în momentele când vedem lucruri pe care mâna lor le-a atins, când auzim cuvinte pe care gura lor le-au rostit şi mai departe îi revedem în toate imaginile atârnate sau încuiate în clasoare, numite emblematic albume. În schimb nu ne amintim sufletul lor, stările lor, culminaţiile şi decăderile, rătăcirile şi aiurelile exprimate de acele trupuri pe care reuşim uneori să le auzim ca sirenele vapoarelor în ceaţă; să le revedem ca visele prin perdele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc