luni, 1 martie 2010

1984

Ştii unde te afli, Winston?
Nu ştiu.
Pot bănui. La Ministerul Iubirii.
Ştii de când te afli aici?
Nu.
Săptămâni? Luni?
Ştii de ce eşti aici?
Să-ţi spun eu de ce te-am adus aici?
Să te vindecăm.
Să te facem sănătos.
Asta era 40.
Poţi să vezi că numerele de pe acest disc merg până la 100.
Te rog să-ţi aminteşti asta în timpul conversaţiei noastre.
Stă în puterea mea să-ţi produc durere în orice moment...
Şi la orice nivel doresc.
Ştii foarte binecare este problema cu tine, Winston.
Ai ştiut de ani, deşi te-ai împotrivit cunoaşterii.
Eşti tulburat mintal.
Suferi de pierderea memoriei.
Nu ai încercat niciodată să te vindeci singur de asta, pentru că nu ai vrut.
Nu era decât un mic efort de voinţă, pe care nu erai gata să-l faci.




De fapt, aici, în acest dialog este spiritul uman în cea mai mare stare de incandescenţă.
Zeul îi arată omului lumea, frumoasă şi verde; apoi vin întrebările:
- Ştii de ce eşti aici? În niciun caz pentru iubire, ci pentru chin, căci viaţa în sine cam acolo te duce...
Ce nu învaţă omul de la zeu? Obedienţa acestuia în cunoaştere şi...
Ce a învăţat repede de la zeu? Să producă rău la toate nivelurile...

Pentru pervetire îţi trebuie foarte puţin şi totuşi cei care nu o fac sunt pedepsiţi groaznic.
De la primii eroi, ca Ghilgameş, Ulise, Socrate, până la Galileo, Giordano Bruno... secolul trecut Marin Luther King... şi lista este deschisă, căci ce puţin le trebuia ca noi să nu fi auzit de ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc