Lenea de a gândi -primitivismul unei majorități

http://www.mediafax.ro/social/pelerini-la-spital-dupa-ce-li-s-a-facut-rau-la-coada-la-moastele-sf-parascheva-video-3301303

Ambulanțele stau ca pescarii. Din când în când este adus câte-un pierdut, pe care paramedicii se grăbesc să-l resusciteze. Când îi dau drumul îl urmăresc cu ochii ca pe-o butelie. Am scris pierdut, pentru că omul în cauză, cu mintea rătăcită, lipsită de oxigen, caută salvarea imediată.

Am citit că unii mai mor stând la coadă, există un procent din cei leșinați care nu mai pot fi salvați. Unii fură icoane, alții dau foc -fără să vrea, la chioșcuri. Și lent acest popor se cufundă în mizeria unei gândiri sumbre, în întunecimea misticismului.

Ieri, la televizor a apărut Nea Mărin, povestind despre prostie;
„Cu mândria prostului să nu te pui, nu-l vei putea scoate din întunecimea minții lui!”

"pilotul comandant poartă întreaga răspundere a accidentului in sine"

Este interesant că Ecaterina Teodoroiu, sublocotenent, poartă întreaga răspundere a retragerii de pe Jiu -în Primul Război Mondial.
Ar mai fi că la Thermopyles, regele Leonidas, poartă întreaga răspundere a dorinței regelui Xerxes  de a ocupa Europa.
Mai rămâne că Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș, poartă întreaga răspundere a căderii Constantinopolului.

Personaje ce ajung în lumea publică, lipsite de carte și cultură (cultura fiind imagine, cartea fiind ceva elaborat), lipesc cu gura lor searbădă vorbe ce derutează un popor setos lipsit (astăzi) de imaginație.

Ultimul incisiv

Ultimul incisiv n-a mai ieșit, în urma tuturor radiografiilor decizia a rămas blocată, a fost poate primul semn al decadenței mandibulei superioare umane. Mi-am amintit atunci că citisem că și degetele lateral exterioare de la mână vor suferi mutații în timp, omul va avea în final doar trei degete, cele mai puternice, evident.


Un principiu medical atacă exteriorul prin interior; dacă o malformație exterioară există, atunci, în oglindire, ceva interior suferă la fel. Concluzia imediat următoare este că omul, odată modificat exterior, de sine sau de vreo cauză, chiar imediată, chiar îndepărtată, el va avea de suferit în interior. Acest principiu deosebit de ascuțit, cel al enantiodromiei, se pare că guvernează aspru, sau imaculat, existența ființelor.


Prin comparație și din nou prin oglindire, ar trebui să căutăm extern ceva, atunci când suferim în interior; cum ar fi că petele alea sunt de la ficat și tot așa, ar stabili ceva. Unde-i echilibrul?


Nu există o teorie unitară a genezei, nu există o Geneză mai perfectă decât cea biblică, semn că orbercăim încă. În toate tratatele se începe cu ceva, nimeni nu începe cu începutul și, toate tratatele se termină, dar nu cu sfârșitul.


Felul social în care omul se zbate acum, este începutul a ceea ce toți sociologii numesc despărțirea de comunitate. Ieșim ca leii și ne întoarcem ca pisicile. Dorim spațiu, dormim în garsoniere. Un dinte ne lipsește.