joi, 19 ianuarie 2012

Ultimul incisiv


Ultimul incisiv n-a mai ieșit, în urma tuturor radiografiilor decizia a rămas blocată, a fost poate primul semn al decadenței mandibulei superioare umane. Mi-am amintit atunci că citisem că și degetele lateral exterioare de la mână vor suferi mutații în timp, omul va avea în final doar trei degete, cele mai puternice, evident.


Un principiu medical atacă exteriorul prin interior; dacă o malformație exterioară există, atunci, în oglindire, ceva interior suferă la fel. Concluzia imediat următoare este că omul, odată modificat exterior, de sine sau de vreo cauză, chiar imediată, chiar îndepărtată, el va avea de suferit în interior. Acest principiu deosebit de ascuțit, cel al enantiodromiei, se pare că guvernează aspru, sau imaculat, existența ființelor.


Prin comparație și din nou prin oglindire, ar trebui să căutăm extern ceva, atunci când suferim în interior; cum ar fi că petele alea sunt de la ficat și tot așa, ar stabili ceva. Unde-i echilibrul?


Nu există o teorie unitară a genezei, nu există o Geneză mai perfectă decât cea biblică, semn că orbercăim încă. În toate tratatele se începe cu ceva, nimeni nu începe cu începutul și, toate tratatele se termină, dar nu cu sfârșitul.


Felul social în care omul se zbate acum, este începutul a ceea ce toți sociologii numesc despărțirea de comunitate. Ieșim ca leii și ne întoarcem ca pisicile. Dorim spațiu, dormim în garsoniere. Un dinte ne lipsește.

Un comentariu:

  1. mai greu in spatiul domestic cu...leoaica tanara, iubirea...

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc