În ceață - parcurs echilibrat

      motto
        Echipa ideală este alcătuită din trei, în ceață cei trei se pot înțelege.
        Când sunt mai mulți cineva se pierde.
        Când un popor este în ceață, ceața devine verde.


Clipele pe care timpul vieții mele trecute le-a rătăcit au fost uitate, erau clipele când eram eu rătăcit.
Nimeni n-a putut să-mi răspundă întrebării ce nuanța numărul acestora.
Acum pot spune că numărul este nelimitat, dar nu în sensul infinitului cum lesne s-ar înțelege, este nelimitat în urma zecimilor și sutimilor, și chiar a miimilor ce urmează aceste clipe.


Rătăcirea în contemporaneitate este un sindrom, fără calcul, fără urmare, ar fi sau ar trebui să fie o căutare. Nimeni în schimb nu caută, nici conducătorul grupului, nici martorul.


Rătăcirea este însoțită de fenomene ce o fac acută și datorită subiectivității se instalează cronicitatea; poporul meu se rătăcește.


Sigur că suntem câțiva care nu ne mai rătăcim, că ținem curb chiar drept, drumul la vale. Jos, ne putem regrupa să urcăm din nou. În stânga noastră doar fantome de stâlpi și umbre ce urcă.

În spate

”În spatele norului;

pentru că în mintea mea există un paravan,

în spatele căruia,

personaje închipuite își duc o existență proprie.”

Doamna M

A scrie despre personajele închipuite din mintea ta nu este o tehnică nouă, a scrie despre visuri sau despre frustrări naști labilitate, dar a scrie despre disperarea celor din mintea ta, celor din spatele paravanului, pe care umbrele născute în acel teatru chinezesc le dă viață este ca și cum ai scrie despre cei din spatele norului ce aleargă astfel ascunși vederii tale, acei ce aleargă să ajungă înaintea ta acasă.

De aceea ficțiunea care străbate cartea încolăcește realul, strangulează viața adevărată, naște astfel cele mai teribile coșmaruri de care un om nu poate scăpa decât inversând rolurile. Să fie asta o soluție, o retragere bine gândită, un plan în care norul devine subiect principal?!

Cartea a fost scrisă în anii tineri ai Doamnei M, ea s-a așezat în rafturile bibliotecilor pentru a completa colecția, fiind subțire trece neobservată, degetul abia simte discontinuitatea planului vertical pe care se perindă în a da ochiului titlul dorit, de aceea poate această nuvelă se numește ”În spate”.

Acum -tot pentru cititorii tineri, revelațiile personale descrise privind evadările în spatele norului, nasc pasiuni, interpretări și nuvela a ajuns să fie reeditată de mai multe ori.

”Am să încerc de data asta să le iau lumina, în întuneric umbrele rămân înghețate. Unde? dacă nu pe o plajă însorită, în soarele cel mai puternic, cu ochii larg deschiși, în mirosul acela verde-sărat; îi pot potoli. Acum știu cum: voi aștepta un nor, mă voi ascunde în spatele lui. Să caut prima dată norul, trebuie să fie ceva cu totul și cu totul ieșit din comun, trebuie să mă pregătesc deci de-o călătorie.”