Iubindu-l pe Eminescu complet

În lumina evenimentelor violente din Europa, recomand cartea de mai sus, astfel îl vom cunoaște pe Eminescu complet.
Cartea este bine documentată.

Biblioteca mică avea o carte mititică (C-ului)

Rhys Carpenter :
„Teorema după care ... cu cît un poet oral pare să cunoască mai bine un eveniment depărtat, cu atît îl cunoaște mai puțin și cu atît e mai sigur că inventează.” *
_________________________________________

http://www.brynmawr.edu/library/exhibits/BreakingGround/carpenter.html

Se cunoaște povestea orfanului smuls din mijlocul străzii de niște călugări franciscani și aruncat (ascuns) într-o bibliotecă.
În toată această poveste, care nu are nici o legătură cu educația, cu genul My Fair Lady, copilul orfan a învățat să citească prima dată după niște cărți ștanțate, erau cărți scrise în Braille, pentru orbi.

Lui i s-a potrivit asta, ștanța: tiparul.
În întunericul uscat cu miros de lemn aceste cărți l-au atras prin asperitatea paginilor. În rest trebuia să șteargă peste tot, să aibă grijă de tot, era cel care împărțea și despărțea ceea ce ținea de bibliotecă. Călugării nu s-au catadicsit să-l învețe mare lucru, pentru ei era cel care suporta totul.

Și ca să scriem întreg adevărul, prima carte a fost Noul Testament. Ne aflăm la începutul unui nou mileniu, într-o țară în care tehnologia era doar pentru cei bogați.

Îmi este greu să explic în puține rânduri felul de autocunoaștere pe care acest tânăr l-a abordat în Braille sau poate chiar dacă dumneavoastră înseși vă veți purta degetele peste niște rânduri punctate în relief privind un orizont curat veți simți ceva. Ține de modestia cunoașterii, cred eu, nefiind orb, încă.

Mai târziu, tânărul enunța principiul conform căreia cecitatea lumii nu ține de simțuri, ci de dorință.

Această vizualizare s-a terminat brusc în momentul în care, matur și curajos, omul a învățat să citească și să scrie. A învățat singur datorită voinței căci după cum singur ne-a spus; vârsta nu are nici o legătură cu cunoașterea.

Undeva mai târziu, liber fiind, intră într-o bibliotecă și citind o carte, pe care bineînțeles o știa dinainte în Braille, vedea cum cartea, plină de imagini, de simboluri, de cruci și semiluni, de zvastici și de litere repetabile, căpăta sensuri necunoscute lui, neînchipuite.  De aici mai departe a înțeles marea sufocare lumii; înghețul unei conștiințe în religie, în politică, în ideologie. Lumea de atunci n-a mai fost la fel pentru el, nici măcar la fel de bună.


________________________

* M. I. Finley, Lumea lui Odiseu, ed. Științifică, 1968, pag.67 jos.

Point of view

Surse din orientul îndepărtat

Metro Universal Bookfest

Metro nr.11; 30.05-12.06.2013

În perioada musonului, Metro organizează, a nenumărata ediție a Târgului de Carte.
Afișul A4 din oferta promoțională nu poate acoperi diversitatea și universalitatea titlurilor.
Ca prezentator va fi doamna Elena de la Informații, ce va îndruma pe rând câte-un gestionar de la departamentele de congelate, băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare, cosmetice, aparatură electro-casnică, detergenți etc. care vor explica pe rând poziția intelectuală față de acest târg organizat din mila unui mare distribuitor față de edituri.

Doamna Elena a rugat-o minute în șir pe femeia de serviciu să aducă (dracului odată) volumul lui Paler, că era ultimul, căci un cumpărător rămase agățat de raft și nu mai vroia să plece. În minutul cât acesta se uita la mormanul de DVD-uri de lângă mormanul de cărți, femeia de serviciu, având o treabă la toaletă, trecu repede pe lângă domnul intelectual și înșfăcă prima carte ivită, care se dovedi a fi volumul de mitologicale ale lui Paler și se îndepărtă grăbită. Domnul o văzu, dar era prea târziu.

Gestionarul de la Electrice mi-a explicat în două rânduri Legea lui Kirchhcoff, o învățase dintr-o carte de la Târg; în timpul pauzei de masă. Mi-a arătat un neon de deasupra noastră și mi-a explicat că pâlpâie pentru că nu mai este în stare să-și conserve energia, nici acum nu pot să scriu dacă afirmația lui este falsă sau adevărată.

O copilă mică, ce se învârtea de jumătate de oră pe acolo, cât timp mi-am pus berea-n coș și-am căutat șervețele de culoare bleumarin, văzându-mi mirarea afișată citind titluri ce se rostogoleau odată cu cărțile pe care ea le împrăștia; mi-a spus că omul de Nea a fost păpat de omul de Sea. Adică omul de Neanderthal a fost exterminat de Homo Sapiens.
Cum vrei tu!
- Din cărțile astea știi?
Nu, de pe net!
Am răsuflat ușurat.
- Dar ce carte cauți?
Una de colorat.
Am râs superior.
- N-ai să găsești, măcar citește una.
Le-am citit pe toate.
M-am uitat prostit la sinceritatea ei afișată atât de cristalin în ochii ei. A citi o carte înseamnă să o atingi, mi-a spus ea mai apoi. Mult mai târziu i-am dat dreptate, eram la Târg de Carte, cum să nu fi citit o carte!

Mi-am mai pierdut timpul privind ecranele televizoarelor super-extra-plate și hiper-maxi-largi, rula Suleyman Magnificul pe ele, erau cu un episod în urmă, frumoasa adormită mai juca încă.
Unde ești tu, Vintilă Corbul, ca să vezi Căderea Constantinopolului...
Pe când visam așa atavic, un bodyguard trecut de vârsta pensionării, venea în pas de dans vorbind încet la motorola lui, ceva aproape de „Roger, Roger...!” Mă pândea, eram poate o idemnizație în plus, măcar un spor ...spqr!

S-a apropiat întrebător.
L-am întrebat eu primul:
- Citiți cărți?
Eram oricum deja tranșat de fetiță.
Da, oarecum...
-Adică?
Am citit ceva de Camius.
-Anume?!
Nu mai țin minte, are importanță?
-Nu.
A murit în accident.
- Camius?!
Da.
- De ce?
Pentru că viața este un accident.
Și s-a îndepărtat în grabă; „Roger, Roger...”

Nu merită să vă povestesc preumblarea mea plicticoasă de la Feswiivalul Cărții de la Metro, mai era interviul pe care l-am luat șefului de cărucioare, mi-a explicat că lui nu-i lipsesc atâtea cărucioare cât pierde CFR-ul pe calea ferată. N-o știam, am aflat cu lux de amănunte de la el cât costă fierul vechi.

Ar mai fi ceva de povestit cele zise de măcelar, dar era prea frig acolo și-am plecat fără să aud sfârșitul.
Acum este sfârșitul.


P.S.
Feswiival = Căciula de pe cap care se joacă de bucurie când vine valul, apropo de cel mai lung cuvânt nemțesc din lume.

Nereușite încercuite

pentru Silvana

       Toate nereușitele mele se vor strânge într-o carte, carte care va alcătui geometric un compas, versurile vor distila mijlocul prin care înțelesurile vor fi orizontale.
       Sunt sigur că se înțelege că este vorba despre un volum de versuri.
       Versuri necitite, dar așteptate, înnoptate într-o căsuță poștală.
       Frigul, gerul sau iarna n-au oprit niciodată poeții. N-au oprit rimele sau versurile, fie ele hexametrice sau pentametrice,  în felul acesta n-au oprit suflarea.
       Am așteptat cartea, n-a venit.
       Un arc compus în timp petrece momentele în care cartea călătorește; ea va veni.
       Un timp cioplit privește versurile în care se povestește sosirea sau odiseic se amintește întâlnirea sau πέρασε, sau mai bine nu mai scriu nimic.

Tabele de logaritmi

Această carte a văzut lumina zilei într-una din zilele anului 1906.

Peste un an ţara era zguduită de Marile Răscoale Ţărăneşti de la 1907.

Contrastul este evident, în Franţa se publică la scară largă Tabele de Logaritmi, noi ne luptam cu foamea generalizată.

Această carte are deci 105 ani, datorită ei, sau datorită cunoştinţelor cuprinse în ea, s-a început construcţia Turnul Eiffel în 1887, iar în 1888 Anghel Saligny termină proiectul podului de peste Dunăre de la Cernavodă, exemplele mai pot urma. Dar tot în 1888 au loc primele răscoale ţărăneşti ale României moderne.

Tabelele acestea au fost în faţa şi în mâinile multor oameni, unele pagini sunt însemnate de notiţe, sublinieri, semnături. Se pare că primul proprietar al cărţii se numea Radazovici, a fost tăiat şi s-a scris în stânga lui Zamphirescu, apoi sub acest nume vine Mănescu. Ultima notare este pe paginile din spate, goale la origine, acum pline cu formule şi cu data de 12.06.1984 undeva dreapta jos.

Cartea aceasta a fost deschisă în anul Marilor Răscoale, în anii Marilor Războaie, în anii Marilor Secete sau Migraţii, în anii Revoluţiei, sau a fost închisă în aceşti ani. Însăşi existenţa ei de carte folosită, de premergătoare rezultatelor finale ale proiectelor, o face poate mai valoroasă decât o carte de poezie, dacă aceste Tabele de Logaritmi au construit lumea, atunci cartea de poezie a visat-o doar.