Copiii teribili ai lui Jean Cocteau

Fără a lăsa nimic de rezolvat, fără a opri ineluctabilul, Cocteau scrie opera vieții lui; cel puțin așa am citit eu că este romanul psihologic numit: „Copiii teribili”.

De ieri, cuprins de-o noapte prinsă-n rândurile cărții, azi la prânz am citit finalul.
Punctul este o reprezentare perfectă.
Pătratul, ignorând colțurile, devine la fel.
Cubul, repetă situația.
Ori Cocteau, în felul în care a rupt tradiția, a sfâșiat toate urmele de romantism și realism ce-au mai rămas în bogata literatură franceză, reinventează sfera, locul unde ne întâlnim cu toții, pământul.

A eliberat personajele, și vai, ce prăpăd au făcut ele.

Azi recomand:
Jean Cocteau, Copiii teribili, ed. Paralela 45, 2005.