duminică, 16 martie 2014

Albastrei zeițe pământene

14 comentarii:

  1. Ce amuzantă a fost scena pentru nişte creiere inocente ca ale acelor eve adunate la un loc.
    Există şi lupi mâncaţi de oi, Scorchfield? Sau care s-au ales măcar cu un genunche julit, o buză crăpată, chestii dintr'astea?

    RăspundețiȘtergere
  2. n-a râs nici una? cum aşa? să fi fost eu acolo!!!! :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. o zeita paminteana17 martie 2014, 07:01

    Zice ca un foton s-a intilnit cu speranta la marin, in vers. Calatorie placuta prin spatiu....

    RăspundețiȘtergere
  4. Camelia
    Există naivități, există și lucruri serioase, și provocări, și multe altele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Rodica sunt sigur că auzeau povestea a nu știu câta oară.

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci nu ți-a plăcut povestea mielului, dragă zeiță.

    RăspundețiȘtergere
  7. o zeita paminteana17 martie 2014, 07:20

    Mi-a placut mai mult povestea lupului de stepa. Dar, zi si tu, unde ai vazut tu un lup singuratic? Poate daca este omega in haita lui si este....lasat de izbeliste. Altfel spusa povestea, o haita de lupi cu masculul alfa in frunte s-a intilnit cu o mielusita la riu. Lupoaica a zis : pina aici. Pe aceasta mielusita o iau eu s-o cresc. Peste asta mielusita a facut o stina de oi dincare haita se hranea....parcimonios.

    RăspundețiȘtergere
  8. o clipă am crezut că titlul mă vizează. Citind comentariile, m-am dumirit că n-are nicio legătură cu mine. :)
    Dar dacă tot m-am băgat in vorbă, îmi place interpretarea actorului. Povestea, in sine, îmi displace.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vai, a coborât zeița cu picioarele pe pământ. Și ne schimbă poveștile.
    Nici Andersen sau Grimm nu ne mai place, că sunt povești odioase. Nici măcar „Capra cu trei iezi”, auzi, lupul le-a pus capetele celor doi iezi să rânjească în fereastră...

    Eu știam că oamenii au stâne din care culeg de Paști mieii cei mai frumoși pentru a se hrăni popii parcimonios.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ei Iris, nu tot ce-i albastru este al tău! :)
    Mie în schimb îmi place povestea.
    Am crescut cu poveștile astea, așa cum îmi citea bunica despre Moise când s-a întors de pe Munte și-a văzut Vițelul de Aur în tabăra sa.

    RăspundețiȘtergere
  11. o zeita paminteana17 martie 2014, 09:37

    Eu sunt tot timpul pe pamint. Am grija....de el.

    RăspundețiȘtergere
  12. De fapt, chiar tot ce e "albastru e al meu"! :)
    Iar de identificat, mă identific cu zeiţa (albastră!) Kali. Dar nu-i bai...
    :)
    Îs sunt sătulă de poveşti. Vreau să mă întorc la singura realitate veritabilă: VISUL!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ştiai că doar visele se implinesc, iar dorinţele niciodată?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, Scorchfield, mai ales multe altele astea sunt ispititoare, fac din noi vânătoare. Nu ştii niciodată unde vei ajunge.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc