luni, 9 decembrie 2013

Anturajul culorii

Akropolis, Athina, 2012
Există împrejurul nostru delicatețea prin care mediul reușește să redea realitatea. Totul de cele mai multe ori se petrece cu o asemenea viteză, încât detaliile dispar și dintr-o dată, brusc, apar liniile de fugă, optica, pradă geometriei, ne ferește de asemenea animozități care ne-ar putea îmbogăți brusc viața cu câteva pagini. Și fiindcă nu este vremea cititul, ci al privitului, rămân și eu la rândul meu prins de anturajul culorii.

Sunt umbre care merg, coloane care privesc, chipuri ferite de ochelari de soare, un sol tern de gris și-un cer albastru marin și peste toate o umbrelă verde. Deasupra ei, un chip.

12 comentarii:

  1. o zeita paminteana10 decembrie 2013, 11:39

    Fata cu umbrela este interesanta, sugestiva pentru un tablou-portret, epoca manierista. O urmareai?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce avem sub umbrelă?
    Ce se poartă?

    Am un dispozitiv cerebral care-mi permite să dau flash-uri la zece secunde, dacă am aparatul de fotografiat atunci, sigur voi reuși cele mai bune fotografii. De obicei nu urmăresc pe nimeni. Când o fac iese rău, de aceea evit. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. o zeita paminteana10 decembrie 2013, 15:33

    Bun dispozitiv. Pare o doamna-fluture, varianta caucaziana. Esti si tu in fotografie sau doar umbra ta?

    RăspundețiȘtergere
  4. o zeita paminteana10 decembrie 2013, 18:01

    Care este umbra ta? Dupa expresia fetei celor din foto se pare ca nimeni nu l-a recunoscut pe noul ulyse . doamna-fluture pare trista sau dezamagita. Sper ca nu din cauza lui ulyse.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu îţi doresc să rămâi mereu prins înăuntrul unor forme care mereu să te facă să trăieşti geometria luminii. Cu voluptate şi sensibilităţi asociative.

    RăspundețiȘtergere
  6. o zeita paminteana11 decembrie 2013, 18:09

    Daca stiam ca astepti laude si miracole atunci iti trimiteam si eu mai multe. Scaunele, serie extinsa, compozitie originala, ne invita la film....Vii?

    RăspundețiȘtergere
  7. Astept scrisoarea ta catremos craciun:) Ma tot uit in fiecare zi:))

    RăspundețiȘtergere
  8. dragă zeiță aborigenă,
    nu cutez să-ți tai orizontul și nici să prind a ta cădere,
    nu cutez să prididesc a ta salvare,
    sau mai ales a mea mișcare.

    mai stai un pic și prinde orizontul!

    RăspundețiȘtergere
  9. Camelia
    Stau și privesc cum câinele își dăruiește libertatea unei cutii de carton, sau a unei crăci, sau mai ales unui os. Trăim, fără să vrem, un transcendent al dorinței, cu folos, sau fără folos.

    Eu încă cred că cele ce scriu n-au ponos.

    RăspundețiȘtergere
  10. Karina,
    Sigur, fără a citi prea mult din rătăcirile mele, ți-ai dat seama să sunt un liber cugetător.
    În schimb pentru faptul că ai avut curajul să te apleci (ce creștin-ortodox scriu) asupra celor scrise de mine; voi publica pentru tine, o scrisoare către Moș Crăciun. (în zilele ce vin - cu dedicație :) )

    RăspundețiȘtergere
  11. Cuvintele către Moş Crăciun, personaj atât de credibil ficţional la vârsta copilărimii nu sunt altceva decât pretexte pentru nişte gânduri pentru unii...aşa precum mi s-a întâmplat.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc