joi, 28 noiembrie 2013

Scriitorul scrie o scrisoare

 
Chiup de apă
”Unul s-a înfățișat însă tocmai în felul acesta, el însuși fiind deopotrivă și deodată în sine însuși și în ceva diferit.”
Platon, Parmenide

Prin această misivă încerc doar să vă atrag atenția asupra minunatei expuneri de la Gaudeamus. De unde ați știut că eu sunt Ulise și mai ales felul în care vă raportați atât de nebunește pe aleile marilor mei înaintași. De unde știți că desăvârșim călătoria, este oricum un pleonasm, sigur greu de înțeles pentru profani.

De ce deschideți sticla de vin înaintea botezului, nu sunteți preot, nu vizați această alternativă. De ce calibrați ideile, de ce țintiți mai bine ca mine. De unde metafora că stilul prelucrează divinul, sunt ateu, ști...iți prea bine.

Cum curge apa, pe unde se preumblă, cum vine ea singură, singurică, la vale.
Și dintr-o dată, în lipsa dealului, a muntelui, a perspectivei, dumneavoastră vedeți totul, cum reușiți așa de bine.
Undeva în expunerea dumneavoastră plictisitoare, s-a încurcat traiectoria cu glonțul, idea cu obiectul. Așa am ajuns să mă încurc și eu scriindu-vă această scrisoare. Mai departe, toate rătăcirile nu mai contează, devenim -în scurt timp potecă, poteca altora, a celor morți, călcăm -fără să vrem, pașii celor ce au deschis cu maceta cărarea spre lumină.

Am revăzut -înregistrat video, minunata dumneavoastră polologhie, ce alternative uriași îmi oferiți, n-am știut că am plagiat atâta. În fiecare referire m-ați simțit umil, de parcă nu l-am citit pe Dante sau pe Fulcanelli. Asta cu Ulise de unde ați scos-o? Întreb pentru că eu n-am publicat nimic. N-am scris nimic. De unde atâta propagandă cu acest individ.

"-Într-adevăr, fiindcă nu e cu putință! -Dar atunci, să fie oare diferit  față de sine. - E de la sine înțeles că nu. -Prin urmare, dacă nu este nici diferit, nici întreg, nici parte, el însuși față de sine, nu trebuie să fie identic cu sine? -Trebuie. -Cum rămâne atunci? Ceea ce este în altă parte decât în el însuși, în el care ființează la sine însuși, oare nu trebuie să difere de sine, odată ce se află și într-un loc diferit [de acela în care se află]? -Unul s-a înfățișat însă tocmai în felul acesta, el însuși fiind deopotrivă și deodată în sine însuși și în ceva diferit."

Platon, Parmenide, Paideia, 1194, 146c(-1), pag.106.

6 comentarii:

  1. o zeita paminteana28 noiembrie 2013, 23:27

    Bine, daca plec la anul in voiaj iti voi trimite scrisori ca sa stii cum este pe acolo...stiti, voi cei ce stati locului, puteti sti totul daca il gasiti pe ulyse calatorul adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc!! http://karina-lumeanoastra.blogspot.ro/2013/11/500000-vizitatori-best-virtual-friends.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Pune mânuța și scrie -încă de pe acum.
    Putem citi, cu scrisul de mână, ca imagine, pe net, ad-literam, ceea ce vrei să ne eziți.

    RăspundețiȘtergere
  4. Karina,
    Always, sunt intersecții în care neîntâlnim, sigur că nu vor fi și zeii de față, zeii comuni, vreau să scriu asta.

    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  5. Aşadar, dacă cineva îţi descoperă perspectiva de "ulise", ce (te) faci? faci din el un personaj mut, subînţeles doar în tăcerea de pe fundalul căreia s-ar desprinde cuvintele, acolo unde ai îngropa ceea ce ar fi vechi din tine şi spus din nou ca şi cum ai face-o prima dată, acolo unde altora li se pare că spui din tine din direcţia priviri altora care ar fi deschis porţi de lumi ţie şi altora prin ei intrânduri?

    Trăieşti atât de autentic, domnule S.
    Şi niciodată nu te-ai inspirat din gânduri deja formulate, din cuvinte deja spuse, eşti căutătorul unor sensuri, aşti al unor ritmuri aparte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Camelia
    Am răspuns și voi continua...

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc