joi, 17 octombrie 2013

Manualul de Istorie pentru clasa a V-a

Educația trebuie să deruteze, la fel ca politica. Consensul trebuie să existe. Ai voie să refuzi, ai voie să nu dorești sau să nu vrei. Matematic și 2 plus 2 -dacă vrei, nu fac 4. Mai târziu societatea va fi răsplătită de oameni care se întreabă tot timpul de ce legea nu trebuie ocolită sau de ce trebuie neapărat să muncești pentru un confort propriu.

Prima pagină de istorie din manualul de istorie pentru clasa a V-a a ratat știința, a declarat că „răspunsurile nu sunt definitive”, iar istoria -ca știință este „incompletă și nesigură” plus că apariția omului este „surprinzătoare”. Duplicitatea este a doua natură a acestor afirmații.

Pentru a nu supăra pe nimeni „iarna nu-i ca vara”, nici „pasăre ca avionul”.
Una din întrebările elevilor a fost referitoare la necesitatea de a ține minte o dată exactă a unui eveniment. Majoritatea cred lipsit de importanță dacă evenimentul a avut loc acum o sută de ani sau o mie, pentru că oricum, acum nu mai contează. Și manualul dă dreptate.

Ceea ce este interesant, este absența termenului de evoluție, apare în schimb „evoluție unică” -tot în aldin. Ca și cum omul a evoluat, în timp ce restul? Restul este așa tot timpul. Ori clasificarea omului ca ceva aparte, față de restul animalelor privind evoluția, duce la absența adaptării, ea nu există. Ori societatea ca piramidă umană contrazice acest lucru chiar prin existența ei.

3 comentarii:

  1. inaltimea cerului si acoperisul norilor17 octombrie 2013, 20:55

    Pai, uite eu ma intreb asa:
    Ce metoda psihologica de invatare se accepta in prezent in redactarea unui manual scolar?
    Daca i-ai vorbi copilului de 10 ani de operatiile de transformare crezi ca ar intelege? Piaget zice ca nu, pentru ca in creier aceste operatii se dezvolta un an, doi mai tirziu.
    Daca se bazeaza pe chomsky nu stiu daca este super ok. Personal, nu sunt de acord cu ideile lui. Oare computerul si jocurile sofisticate ii maturizeaza mai repede pe copii? Si ar fi multe de spus, de despicat firul, dar n-are sens. Daca ar fi dupa mine mi-as da copiii la o scoala pragmatica, ceva intre experiment si teoretizare, gasire de solutii, cunoasterea omului, etc, etc

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă răspunsurile nu sunt definitive, înseamnă că nici întrebările nu sunt, ceea ce face din istorie cel mai frumos lucru, şi anume mister, căci numai misterul e izvorul ştiinţei, nu?
    Glumesc, aşaşiaşa. Oricum, am înţeles că există şi o istorie alternativă , ucronia, şi o arheologie alternativă
    Avem un trecut uman cu mistere nerezolvate, aşa că e potrivit spus că nişte răspunsuri nu pot fi definitive unor enigme ale istoriei vechi, nu?
    Gândeşte-te la fervoarea aproape ca a unor fanatici religioşi cu care savanţi şi profani deopotrivă îşi susţin punctele de vedere, asta o ziceam doar aşa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Camelia
    Am -cred (deja mă îndoiesc), vârsta necesară să separ ridicolul de realitatea unui rezultat. Tocmai că mă îndoiesc și de asta îmi dă putere să revin și să stabilesc de fiecare dată un echilibru. Copiii nu știu asta. Educația este un exercițiu, nu o bălăngăneală a afirmațiilor și a supozițiilor. Sigur că la un moment dat, în funcție de cele acumulate fiecare va decide. Unii chiar se pocăiesc.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc