duminică, 6 octombrie 2013

Identități

Niciodată, în demersul pentru obținerea perfecțiunii, n-am reușit. Un soi de mediocritate mă dobora. Aveam colegi care reușeau o caligrafie demnă de estetica letopiseților, citire oraculară, exprimare retorică. Dezordinea punea stăpânire pe mine. Și nu s-a lăsat până genetic nu s-a transmis mai departe.

Privind în schimb toate imperfecțiunile vaselor antice, atât de perfecte, înclin deja să cred că am avut o copilărie reușită. Toate întâmplările, toate nereușitele, n-au făcut altceva decât să dea farmec acelei vârste. Ei bine eu atunci nu știam asta. Dar poate că deformez atât de bine trecutul personal, încât reușesc să creez o dublură, care uitându-se cu totul și totul altfel decât originalul, vede o altă perspectivă. Nici dublura nu-i perfectă, iz-ul că ar fi o oglindire ne dă de gândit. Ca element ajutător; priviți cele două vase plate (platane), care par identice privind conturul lor. Acum priviți de la centru spre exterior, spre mânere.

Personal, eu le văd identice. Sigur că geometria și locul ocupat de fiecare culoare (ca și aria) sunt altele. Atunci de unde ideea de identitate?

Prin alăturare.
Pentru că aparțin acelui subiect, poate chiar unui singur artist. La fel se întâmplă și cu vasul cu cele două capete de femeie. La fel se întâmplă și cu amintirile. Ele aparțin celui ce le istorisește și oricât le-ar deforma, ceva le identifică (cu cel ce le spune) și-l caracterizează pe autor foarte repede.

Muzeul de la Marathon are o istorie interesantă, el se află foarte departe de locul Marii Bătălii.

7 comentarii:

  1. itaca si sensul timpului8 octombrie 2013, 17:46

    Da, sunt frumoase foc. Intotdeauna am fost surprinsa de geniul artistului-mester antic grec care a combinat frumusetea cu utilitatea. Stii ca toate aceste obiecte nu aveau simpla functie de decor ci "tineau" lichide, mincare, obiecte de podoaba, luminari etc, etc. Unele aveau rol de initiere a tinerilor in tainele vietii si lumii, etc. Un fel de carti "desenate".

    RăspundețiȘtergere
  2. imaginatia verbala8 octombrie 2013, 17:49

    Am uitat sa te intreb, ai acasa un astfel de "bibelou"?

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am asemenea „bibelouri”, locul lor este în muzee.
    Pixides - vase de farduri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dezordinea ordonată. În asta stărui eu adesea, la sta m-am gândit când am citit cuvântul pomenit de tine.

    Perfecţiunea nu se poate atinge, fiind în afara oricărei experienţe deschise.
    De-aici visurile de răzvrătire. Glumesc.

    RăspundețiȘtergere


  5. Amintirile sunt acelui fiecare tu care a trecut şi nu doar ţi s-a părut, aşa că oricât le-ai deforma, cum spui, ori cu desfigurare ori cu hiperproiecţii, toate au trecut prin porii acelui trecut răspunzător.

    RăspundețiȘtergere
  6. Reușesc să-mi amintesc decupând gaura cheii care dă spre trecut, norocul meu este cheia care nu mai este la locul ei; în broască.

    RăspundețiȘtergere
  7. Norocul tău că încă este cheie şi nu un fier mort. În broască.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc