joi, 18 iulie 2013

Parabole ce intersectează realitatea

La Spitalul de Boli Infecțioase de la Pădurea Verde se renovează saloanele bolnavilor (se poate verifica printr-o vizită intempestivă). Zidarul Vasile mi-a povestit că la patru zile după ce el și echipa sa termină câte un salon, bolnavii sunt mutați în cel nou renovat. Salonul nu este nici pe departe uscat, dar nu contează pentru cei cu boli de plămâni mai ales. Unii mai mor, îmi spune Vasile, așa că mutarea devine mai ușoară. 
Habar n-aveți ce se-ntâmplă în spitale cu plămâni, ne servește apoi din nou Vasile.


Profesorul de Arte Marțiale i-a explicat micului elev că datorită lui știe să se bată, că tot datorită lui a devenit mai tare (ca psihic), că de fapt fără el -în cantonament, se rătăcea fără să aibă habar că omul există doar datorită talentului său de a exista. Micul Elev a înțeles și a întrebat maestrul cum se poate recompensa pentru aceste daruri? Și Maestrul a zis că la rândul său dorește să primească un dar de la el. Micul Elev a întrebat din nou; ce dar?
Ei vezi, tu vara asta mergi la mare, eu nu am să merg (motivele nu-i erau revelate), vreau de la tine, ca spirit tare ce ești deja, să-mi aduci de la mare, cât mai multe țâțe!
Cum adică, întrebă Micul Elev?
Vreau să faci cât mai multe poze cu femei fără sutien, în poze să se vadă țâțele!
Astăzi, când Micul Elev veni la antrenament, urcând scările cu nesaț, sus, în capul lor; Profesorul de Arte Marțiale l-a-ntrebat de poze:
Mama vă aduce pozele, eu am făcut una cu mobilul și-am luat o palmă, asta pentru că eram atât de aproape.

Femeia a oprit mașina în dreptul casei, dar înainte de asta, între arborii ornamentali, i s-a părut că vede pe cineva stând jos. S-a enervat de-a dreptul!
Când s-a coborât din mașină, a văzut o băbuță -pe care chiar a recunoscut-o, care stătea în cur, și care nu se mai putea scula. Băbuța a alunecat la nivelul trotuarului dintre cele două case prin care o țeavă traversa trotuarul pentru a lăsa apa pluvială să se ducă spre stradă, și de acolo în canal.
La întrebarea dacă a pățit ceva?
Băbuța a răspuns:
Că nu se poate scula!
Și femeia a ajutat-o să se ridice. Prin asta, femeia a constatat că băbuța era mult mai ușoară decât fiica ei de clasa a III-a.
Pe unde umbli așa? întrebă femeia.
Mă duc la cimitir, și așa era, căci la două străzi distanță de cele povestite era Cimitirul Rusu Șirianu -noi acum ne aflăm pe strada Eneas -cel care și-a cărat tatăl în spate pentru a-l salva ...
Acolo îmi este bărbatul...
...și fiul...
și fiica, continuă băbuța.

2 comentarii:

  1. energie vitala19 iulie 2013, 00:58

    profesorul de arte martiale este un profesor curajos. il invata pe elev cum sa recunoasca "o femeie" sub toate aspectele ei. probabil ca nu poti fi "luptator" decit dupa ce "intelegi" lucrurile simple cum ar fi barbat, femeie, etc, etc.oare de ce oamenii mari, in sensul de adulti, incep sa confunde aceste lucruri simple? lupta -pace, intelegere-? constat ca pluteste pe mari-ape sau mari-nori, adica esti cu capul in nori pentru ca nu-mi raspunzi la intrebari simple....hi, hi, hi---in sensul de salut...

    RăspundețiȘtergere
  2. Parabole ale unor realităţi izbitoare, zdrobitoare, dure, agonice.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc