Femeia - forma perfectă

Dan McCaw (b. 1942)Frozen, 2012, Oil on board, 24 x 18 in.On view at 25 CPW Gallery, New York, New York.

Sigur coincidența nu există, este imaginația prin care întâmplarea ne șoptește cam cum stau lucrurile.

Dintr-un blog drag mie, călătorind din link în link (http://gurneyjourney.blogspot.ro/2012/11/french-paintings-at-wadsworth.html), am dat de http://www.fineartconnoisseur.com/.

Mai departe se vede.

Ar trebui să-l întrebăm pe Dan McCaw, dacă în afară de faptul că o cunoaște pe Venus de Millo, dacă nu cumva a dat iama în Ciclade, în insule, poate are și-o casă pe acolo. Ori tocmai aici constă valoarea reprezentării umanului; arta, în felul în care recunoaștem -și sigur de multe ori suntem egoiști prin asta, că împrumutul fără dobândă este cel mai valoros. Când privesc în trecut, în cele scrise de cei de acolo, îmi vine să nu mai scriu nici un cuvânt și totuși o fac pentru a-i face recunoscuți: reușita mea, pasiunea mea, și nimeni venind de acolo, nu m-a tras de mânecă, cerându-mi ceva. Noaptea mai visez uneori, vinu-i de vină, că am întâlniri, în grădini largi, unde poeții declamă adevărul mitului...

Nu deosebesc între două femei, fără a vorbi cu ele, decât conturul, photoshop-ul feței nu mă interesează, este ascuns, parvenit pudrei și culorii din cutie, luminii mai ales. Conturul le dă de gol. Să le decupezi imagistic brațele, ca să vezi șoldurile, mânerele... atunci dai de forme perfecte, numai că trebuie să cauți și asta-i altă artă!