vineri, 6 august 2010

Promenade des Anglais


Nisa, Coasta de Azur, Franţa; oraşul promenadelor.
O fâşie de plajă pietroasă înconjoară golful Îngerilor ce cocoşează Nisa în jurul acestuia, astfel geometric dacă suntem la mijlocul arcului, suntem în centrul localităţii. Pe aici este şi drumul, şosea costieră ce duce până la Cannes, ori tocmai pe aceşti puţini kilometrii ce înconjoară golful cu apa de azur s-a născut Promenada Engleză. Dar nu despre asta doresc să discut şi nici despre istoria controversată a acestui loc. Aici s-au dat de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga marile personalităţi ale lumii. Pot afirma cu certitudine că într-una dintre fotografiile ce au imortalizat acest loc l-am văzut pe Brad Pitt cu unul dintre copiii lui în braţe venind dinspre Mediterana asemeni ca Perseu cu Andromeda în braţe, lângă el era The Edge de la U2 identic cu Hermes. Tocmai de aceea este frumoasă promenada, în locurile unde ea se face, unde se respectă şi se crează. Îmi place promenada, dar din scaun, asemeni grecului ce priveşte cu tânjire, cu acea dorinţă înăbuşită care odată declanşată devine aprigă. Şi unde priveşte? Spre mare?! Ceea ce nu se ştie cu precizie, este încotro se priveşte: la femeile frumoase ce trec, ce rup ritmul orizontului cu beţia lor de culori, de forme, de precizii în ceea ce priveşte mersul, zâmbetul, căutarea lor proprie sau dincolo de ele, sau printre ele. De aceea anticul bărbat grec privind la mare striga "Thalatta, thalatta", în forma cea mai puternică a uimirii; "Marea! , marea!" în timp ce femeia uitându-se la el spune şoptit "Thalassa, thalassa..." înrâurită de acesta, asta fiind "Mare, mare...", ca ceea ce este necuprins în faţa ei, marea aceea primordială din care ea însăşi face parte, apa nesfârşită. Dar lucrurile astea nu mai sunt, lucrurile astea s-au uitat aici în hambar, de unde altădată porneau nesfârşite căruţe ce hrăneau mii şi mii de guri dornice de-a şti.

Cine a zis că promenada nu mai există? s-a schimbat mult, dar n-a murit.
Diseară şi eu merg la promenadă, undeva în virtual, undeva departe într-o lumea în care măştile sunt cele mai importante, de aceea s-ar putea scrie şi despre carnaval, dar asta mai târziu.

photo:
http://www.tripadvisor.com/LocationPhotos-g187234-d234436-Le_Meurice-Nice_French_Riviera_Cote_d_Azur_Provence.html

3 comentarii:

  1. Si neaparat insotit la dreapta de un frape.

    ..........

    Cand vei scrie despre carnavalesc nu uita de Bahtin.

    RăspundețiȘtergere
  2. Curios lucru prin care m-ai recunoscut, tocmai Jack Nickolson mi-a împrumutat ochelarii de soare...

    P.S. Aici, acum, nu-i loc de marele Dostoievski, dacă chiar vrei să ne certăm, o punem de la Ivan cel Groaznic...

    hai "pls" să rămânem la azur, că numai dacă-ţi trag un video-chat mă crezi :)

    RăspundețiȘtergere
  3. am fost la nice intr-un septembrie cald incat am spus atunci ca soarele s-a dezbracat de maieu si s-a aruncat in mediterana. si avioanele din aeroporturile particulare, si iahturile si biciclistii si oleandrii infloriti si pietarii cu fructe exotice

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc