 |
| Sudul peninsulei Mani din Peloponez, Marmari |
De fiecare dată când zeul privește, o face de pe terase, de pe nivele autarhice, de unde posibilitatea să echilibreze este maximă. De.. de unde și o face!
Orice revoluție, ține de tăierea maximelor, liniarizarea mediei, astfel ca liniștea următoare să fie obișnuită în urma sucumbării torturii; un soare clar de după-amiază ce a omorât orice zgomot viu, care ascuns acum în umbre, suflă greu. Morala publică despre „cel ce suflă greu” este că era tac-su!
De pe terase, se vede totul, tot ce un soare poate ilumina, aduce în lumină. De pe terase se vede totul, pentru că fiecare terasă este așezată astfel încât să fie vizibilă, și dacă nu este vizibilă, este pentru că acolo este zeul. Prezența zeului face terasa vizibilă.
Babel-ul a fost construit greșit, fiind un drum neîncetat spre cer, pe care zeul a obosit urcând anual, lunar acele serpentine, acele amețeli pe care omul le-a crezut utile; un sclav care le spală pe picioare până la os!
Terase, numai terase.. să fie terase! De unde și pe unde, zeul se poate odihni, visa! Abia atunci, în mulțumirea sa, lumea a avut parte de un soi de liniște. Oboseala a dispărut momentan, revolta a picotit un pic, s-a servit Campari! Lumea s-a bucurat!
Trebuie să construim terase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc