Se afișează postările cu eticheta secunda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta secunda. Afișați toate postările

duminică, 4 octombrie 2015

Un ultim orizont - Katafigio

Katafigio -începutul orizontului
Pe Mani coastele stâncoase amintesc de cele ale Scoției, pe cele din urmă nu le-am vizitat, le știu din „Privește înapoi cu mânie”, Thomas Hardy le-a prețuit foarte bine în opera sa literară.

Pot descrie furia mării, aproape de aceste ziduri naturale ca fiind contrară mării liniștite de la orizont. Întrebarea ce se naște din acest contrast l-a făcut pe Papillon să numere acestă furie și să tragă concluzia unui relativ zbucium, pauza în care valurile par să se odihnească, devine secunda evadării, a drumului spre orizont.

Ceea ce am reușit să arăt în imagine nu pare secunda evadării, cea pe care Henri Charrière a ghicit-o, intuit-o sau chiar a așteptat-o. De pe Insula Diavolului, înălțimile par mult mai ample decât aici, cel puțin filmul mi-a arătat asta.

Ceea ce am reușit eu să pot poza; este linia orizontului. Această linie, atât de aproape de marginea de sus a tabloului, îmi sugerează efortul fiecăruia în aflarea orizontului propriu; ce evadare, ce voință personală!

La Katafigio am primit răspunsurile unui nou început și al unui nou sfârșit, asta pentru că acolo, în așteptarea mea, în închipuirea mea, se juca piesa de teatru: „Așteptându-l pe Godot”.
Nu este firesc că primești ceea ce îți dorești, pentru că ar fi nefiresc, este nefiresc să vezi ceea ce îți închipui și astfel este firească dorința de a te simți primit în universul acesta, fie el universul tău.

joi, 25 aprilie 2013

Clipa verde


În acea clipă am deschis radioul,
În acea clipă mașina a zvâcnit în a treia,
În acea clipă am coborât geamul.

Mai apoi, tot în acea clipă, un bec clipi în bord,
Mai apoi, tot în acea clipă, un copil a strigat,
Mai apoi, tot în acea clipă, am văzut un trecător mirat.

Totuși, tot în acea clipă, un porumbel a zburat,
Prea jos și o mașină l-a călcat.
Totuși, tot în acea clipă, o salvare a claxonat,
Purta un om de viață erodat.

Recunosc că am mai văzut și-un cer,
Tot în acea clipă,
Recunosc că am clipit încet,
Tot în acea clipă,
Recunosc că nu eram,
În acea clipă.
Visam doar, în acea limită.

duminică, 18 noiembrie 2012

Secunda florii

„Cea mai simplă propoziție, propoziția elementară, afirmă existența unei stări de lucruri atomare.”
Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico- Philosophicus, 4.21
In The Realm Of The Senses - 1976
[...]
Graţios degetul femeii tinere
bătea pe coarnele de melc
întocmai cum ar fi bătut la o maşină de scris
gelatinoasă
inima mea de sidef.
[...]
Dulce trebuie să fie somnul înecatului
dormind cu ceafa pe un delfin, -
dulce este secunda florii,
dormindu-și mirosul pe un destin.

Nichita Stănescu, Secunda florii