Secunda florii

„Cea mai simplă propoziție, propoziția elementară, afirmă existența unei stări de lucruri atomare.”

Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico- Philosophicus, 4.21

In The Realm Of The Senses - 1976

[...]

Graţios degetul femeii tinere

bătea pe coarnele de melc

întocmai cum ar fi bătut la o maşină de scris

gelatinoasă

inima mea de sidef.

[...]

Dulce trebuie să fie somnul înecatului

dormind cu ceafa pe un delfin, -

dulce este secunda florii,

dormindu-și mirosul pe un destin.

Nichita Stănescu, Secunda florii

Sensul și săgeata

The point - Oblio

Am prins secolul în care maturii doresc să trăiască în locul copiilor.

Oameni, care au râvnit copii fiind la vreun trenuleţ electric sau la vreo păpuşă de porţelan, acum retrăiesc în imaginea celor mai mici din jurul lor acelaşi momente. Chiar neavând copii, în vitrina lor, stă jucăria mult visată. Dar copilul nu mai are un punct de vedere (point of view), căci adultul ştie mai bine, ştie şi unde îl doare când a căzut, îi ştie dorinţa şi de aceea copilul nu mai are nevoie de ea. Dacă plânge, ceea ce este foarte grav pentru adult, plânsul semnifică de fapt durerea adultului şi cel mare o ştie foarte bine. Copilul nu mai are nevoie să-şi caute sensurile, să se rătăcească în ceața cunoașterii, copilul trebuie să devină lider, să conducă (nu pe el) - pe alții.

Astăzi, educația de acasă, această maledicție părintească (malediction) nu mai are nici o legătură cu bunul simț, de tot ceea ce ține de observare, de stare de prostrație, pe care copiii o au și o determină de fiecare dată atunci când se doresc a fi liberi. Acasă educația primară nu mai există, poate doar vreo cucoană aleasă ce-i mai sperie din când în când. Copilul nu are voie să fie speriat, traume grele se pot abătea asupra lui. Copilul nu are voie să viseze, mai ales coșmaruri, visează adultul în locul lui. Visează cum el copil primește și pricepe imediat toate sensurile acestor lumi, la școală are nota maximă pe linie, este eminent în școala superioară... apoi se trezește. Măcar copilul meu să poată, dacă eu nu am putut, gândește dis-de-dimineață mediocrul intelectual format atât de repede în a fi ceea nu este și poate nici măcar copilul său să nu poate fi.