“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ele privesc ca si cum ar intelege sau poate ca ele inteleg iar noi privim crezand ca (le)intelegem...
RăspundețiȘtergerevăzând acum imaginile, rămân uimit, era de fapt o femeie în locul pisicii... nu știu cum s-a întâmplat această schimbare!
RăspundețiȘtergereDada, din largul privirii nu se vede la fel ca din strâmtoarea ei, iar dacă ne mai punem şi dioptrii să apropie necunoscutul, cu atât mai bine.
RăspundețiȘtergereEra pe uitatelea, restul?
Revin Camelia, era de fapt o femeie :)
RăspundețiȘtergereRestul îl știe fiecare dintre noi la prima ratare.
Am înţeles, Scorchfield; era o felină unduitoare.
RăspundețiȘtergere