Mai aproape de sine - Mircea Ciobanu

http://www.coramdeo.ro/exercitiu-de-neuitare-mircea-ciobanu

„Am citit undeva, cu surprindere, că, după lăsarea nopții și după încheierea oricărei activități în afara și în incinta stînelor păstorii români își spuneau unii altora povești. Era nevoie de un povestitor priceput, care să nu se lase în voia cuvintelor, capabil prin urmare să se rezume la strictele necesități ale comunicării, într-un singur cuvînt de un povestitor... calificat. Nu rostea doar un singur basm, ci dacă nu mă înșel, șapte sau nouă, neîntrerupt de nimeni. Basmele, credeau ascultătorii și povestitorul, se luau de mînă și făceau laolaltă un cerc magic în jurul stînii, spre a apăra comunitatea oamenilor și viețuitoarelor de duhuri rele, de strigoi, de fiare sălbatice, de vise urîte.

Informația de mai sus mi se pare prețioasă, întrucît ea se referă la geneza acelei nevoi de istorisire care, de-a lungul vremurilor, a îmbrăcat forme din ce în ce mai complicate, pînă la a deveni ceea ce noi numim astăzi schiță, nuvelă, roman. Să remarcăm însă funcționalitatea perfectă a acestei forme primitive de comunicare. Actul povestirii nu intră în regim gratuit, el corespunde unei necesități precis formulate și înțelese, ca orice formă de ritual. Acest ritual se desfășoară, precum vedem, la vreme de noapte și nu mi s-ar părea deloc nepotrivit să afirm că, în consecință, arta istorisirii, și nu neapărat numai în faza ei incipientă, reprezintă unul dintre cele mai sublimate produse ale nopții.”

Trenul de noapte - proză fantastică, prefață de Mircea Ciobanu, ed. Astra , 1987, pag.8.